Marţi, ziua Preasfântului Nume al Mariei, am ajuns la Missa de seară abia la sfârşitul Evangheliei; la predică, o meditaţie despre nume şi identitate (celebrarea ideii de nume al fiecăruia), evocarea lui Ioan al III-lea (regele polonez, învingătorul de la 1683), reflecţii referitoare la maternitate şi fraternitate. Predicatorul a afirmat că Dumnezeu, Sf. Maria şi Sf. Anton sunt aceia care îl ajută pe om.
Litania Preasf. Nume o numeşte pe Sf. Maria ‘sora noastră’, ‘lumină în întuneric’, ‘îndurerată până la moarte’.
‘Pentru slava numelui tău …’, scria un franciscan.
Sărbătoarea a fost instituită la spanioli, la începutul sec. XVI, la început local, iar din 1671 pentru întreaga Spanie. În 1683 a devenit sărbătoarea întregii Biserici. Sunt comemorate toate harurile mijlocite de Sf. Maria. Sărbătoarea are o semnificaţie specială pentru piarişti şi marianişti. Carmeliţii desculţi au privilegiul de a rosti Oficiul de patru ori pe an.
Stephenson are un crochiu literar izbutit al regelui Ioan al III-lea, îngenunchind înaintea paloşului.