sâmbătă, 8 aprilie 2017




Jean Soulairol, unul din hagiografii de odinioară, evocă ţara unde s-a născut Ramon Lull: portocale, vii, trandafiri şi crini ai ‘insulei minunate’. Ramon Lull s-a născut la Palma, în Insulele Baleare.
În iulie 1265, când avea 30 ½ ani, l-a văzut pe Iisus încoronat cu spini. Poate că Dumnezeu îi cerea să fie un familist mai bun, să îşi îndeplinească funcţia civilă, să devină un scriitor mai bun. Ceea ce a înţeles tânărul e că trebuie să devină ascet şi misionar. Ceea ce cunoaştem din vieţile sfinţilor demonstrează de cât de puţină pregătire livrescă au nevoie cei cărora Dumnezeu vrea să le acorde exprienţe mistice. Mistica e la îndemâna copiilor.
Peñafort i-a temperat zelul misionar, îndemnându-l să se întoarcă la Palma, acasă. Peñafort, teologul Pocăinţei, avea o minte sobră şi dreaptă, aşa cum se înţelege şi din acest episod, al povăţuirii lui Lull.
Revenit la Palma, a învăţat latină, a citit ‘Liber petitionum …’, Părinţi şi filozofi. A învăţat arabă de la un sclav sarazin foarte educat.
Cu toate acestea, şi-a abandonat familia, soţia şi copiii, dintr-o idee falsă despre asceză, iar biograful vrea ca acest act să pară onorabil. Unii obişnuiesc să îi dispreţuiască pe oameni mai puţin mistici, însă care n-au făcut aşa ceva, sau pe oameni care şi ei au făcut aşa ceva, dar nu erau catolici. Cu ce e mai puţin onorabil Montaigne? Dar Rousseau?
Nu trebuie judecat, dar nici lăudat.
‘Îşi propunea să moară pentru a-l onora pe Dumnezeu’, dar nu şi să îşi întreţină familia.
Referitor la ‘Ars Magna’, Jean Soulairol îi menţionează pe Lamartine şi Mistral.
Ramon Lull a scris ‘Ars Magna’ la conventul cistercian Sf. Maria.
Şi Ramon Lull însuşi, şi biografia scrisă de Jean Soulairol au multe trăsături care să placă. Aşa sunt alineatele despre sufletul oamenilor Evului Mediu, alineatele despre folclor şi întâlnirea cu Papa Nicolae al IV-lea (urmând acelora despre ‘Minunile lumii’, în capitolul al patrulea). În două alineate, Jean Soulairol compară utopia eclezială a lui Ramon Lull cu ‘Meditaţiile’ scrise de Bossuet pentru vizitandinele din Meaux. Ana-Maria a Sf. Sacrament a scris un comentariu al misticii lui Ramon Lull. Acesta scria că omul trebuie să aibă voinţa, memoria, înţelegerea, puterea şi bunătatea, pline de Dumnezeu. ‘Când se culca şi dormea, îi părea că e cu Dumnezeu’.
La 75 de ani, îi oferea regelui francez ‘Liber de Natali parvuli Pueri Jesu’.
‘Cartea contemplaţiei’ ‘trebuie situată alături de «Mărturisirile» Sf. Augustin, aşa de patetică, aşa de logică, şi în acelaşi timp veritabilă enciclopedie mistică, panoramă amplă şi variată a tuturor făpturilor, în relaţiile lor cu Creatorul’.
Romanul filozofic ‘Minunile lumii’ l-a scris la Paris, la 53-54 de ani. E o naraţiune pedagogică în zece părţi. ‘Aşa de puţini oameni îl iubesc, îl slujesc şi îl laudă’ pe Dumnezeu. Începutul operei poate sugera că scrierea ei a fost un antidot al tristeţii şi al lâncezelii. Însă, mai ales, e gestul său de a îi educa pe tineri.
Jean Soulairol are trei alineate despre conaturalitatea dintre misticii musulmani şi aceia spanioli.
Altminteri, stilul biografiei e un pic ditirambic şi idilic, iar interpretarea psihologică, mediocră. Percepţia religioasă a lui Jean Soulairol e mediocră. Mărturiile directe despre spaniol, dacă vor fi existând, nu sunt citate, filozofia lui e omisă.
Literatura lui Ramon Lull trebuie citită ca literatură, drept ceea ce e, şi nu ca mărturie nemijlocită a sfinţeniei sau a experienţei religioase, deşi poate să dea indicii despre acestea. Biograful recomandă să fie înţeleasă într-o perspectivă afectivă medievală, care s-a demodat, însă a cărei valabilitate spirituală şi umană e indiscutabilă. Literatura aceasta poate să pară laborioasă, prolixă şi artificială, retorică. Principiul ei poate să pară greşit. Însă există o perspectivă alternativă.
Inclusiv prin ceea ce are fantasmagoric şi himeric, Ramon Lull îmi aminteşte de Le Cardonnel. Amândoi au fost terţiari franciscani. Cu toate acestea, deosebirile sunt mai importante, şi dealtminteri vremurile în care au trăit fiecare se deosebeau mult. Spaniolul era mult mai întreprinzător, sârguincios, consecvent şi harnic. A activat mult mai mult, a fost mai combativ, şi unul din protagoniştii epocii lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu