Lectura unor opere de biblistică îmi sugerase mai demult ideea antisemitismului bibliştilor contemporani, a dispreţului acestora faţă de geniul evreiesc, neglijarea abruptă a superiorităţii evreieşti evidente: reducţionismul sfruntat, escamotarea originalităţii celei mai indiscutabile, batjocorirea Bibliei.
Laras a ajuns azi să deplore, pe drept cuvânt, aceste prejudecăţi, ranchiuna savantă care exhibă cât de tributari îi rămân bibliştii antisemitismului din sec. XIX. Că mult din biblistica de azi exprimă antisemitism a fost şi concluzia mea. Orice ipoteză care poate bagateliza Biblia e vehiculată prompt de către îmbâcsiţi, a căror mediocritate spirituală, estetică şi umană e dezamăgitoare, adesea prin vulgaritatea crasă a aprecierilor umane, prin obtuzitatea şi meschinăria concluziilor; s-a ajuns aici în parte din dorinţa de a le da preoţilor iluzia că şi ei fac ştiinţă modernă, însă nu din cea de care au fost demni Carnoy, Heude, Koller, Grimaldi, Mendel, Spallanzani, Zamboni, Moigno, naturalistul Molina, Nieuwland, G. Searle, Heller. Biblistica contemporană exprimă orgoliul clerical de a face ştiinţă (în condiţiile în care ştiinţa autentică are caracteristici sociologice aparte, nu mai e la îndemâna omului cu mijloace obişnuite).
Scrisoarea lui Laras către Asociaţia Biblică Italiană a fost ocazionată de ghidul viitoarei conferinţe.
Reflectasem chiar la faptul că îndemnul lui Martini de a învăţa de la exegeţii evrei nu e urmat. Laras observă şi el această indiferenţă, şi expune cu precizie câteva din racile, mai întâi ateismul, marcionismul etic, scepticismul.
Revelaţia presupune participare, însă formularea lui Ratzinger pare parţial adevărată, pentru că ar putea identifica Revelaţia cu credinţa, darul Sf. Spirit; credinţa însă, e adevărat, realizează Revelaţia, Scriptura fiind catalizatorul, fiind ceea ce e primit în Sf. Spirit, ceea ce e revelat e supranaturalul, prin Scriptură, adică nu e revelat numai un set de propoziţii, ci înţelegerea supranaturalului, Scriptura rămâne mesajul, adică modul prin care se revelează, iar ceea ce se revelează e locul omului în apropierea lui Dumnezeu. Wright, într-un interviu dintr-o culegere italiană (Martini, Ratzinger, Wright) critică prejudecăţile curente ale biblisticii.

‘Domnul e înconjurat de sfinţi […]. Crezând în Dumnezeu, num erg singur, ci sunt însoţit de această mare mulţime a sfinţilor şi a credincioşilor din toate vremurile.’ (Ratzinger)