joi, 23 februarie 2017

Ipocritul Heidegger afirma că nu se poate închina … causei sui. (‘Aceasta e cauza primară drept causa sui. […] Omul nu se poate nici ruga, nici oferi jertfă acestui zeu. Dinaintea causei sui omul nu poate nici îngenunchea, nici cânta şi dansa.’) Dar el neagă mult mai mult decât numai nişte teorii greceşti, sau de inspiraţie greacă; există şi înţelegerea Profeţilor, iar de aceasta germanul refuza să ţină seama. Perspectiva lui e într-adevăr atee. Heidegger a proferat şi alte sminteli (‘degradarea fiinţei fiinţelor’, das Seiende des Seienden, ‘valorizarea care subiectivizează’, blasfemia de a cunoaşte …).
Biserica îl îndrumă pe om să se închine sufletului lui Hristos, Preasfintei Inimi a lui Iisus, Inimii Neprihănite a Mariei. Prin acestea, Dumnezeu i se adresează direct inimii umane. Lor le corespunde o gândire biblică, umană.
Heidegger recunoştea că platonismul e filozofia lumii supranaturale [1]. O autoare reaminteşte că gândirea poate fi sfinţită, defetismul e numai nihilism deghizat ca apofatism. Omul nu e redus la acest sumar apofatism al descurajării. Iar Heidegger îşi asumă negarea lumii supranaturale, negând posibilitatea oricărei gândiri despre supranatural şi experienţa lui.
C. Butler îşi amintea că v. Hügel vizita zilnic Sf. Sacrament [2]. Tyrrell era contrariat de pietatea lui v. Hügel: ‘ … cu toate acestea, vizitează zilnic Sf. Sacrament …’. Există multe articole remarcabile despre v. Hügel (Heaney, ‘The Enigma of the Later von Hügel’; McGrath, ‘Fact and Reality: von Hügel’s Response’), unul din ele, al lui Sherry, citează adresa din 1914, când filozoful a definit câteva lucruri necesare religiei: credinţa în transcendenţa imanentă, etc.. Acest om avea bunul simţ de a nu dispreţui (unii dintre prietenii săi nu îl aveau, şi se refereau batjocoritor chiar la pietatea lui elementară) şi discernerea esenţialului.
Avea o minte cuviincioasă. Putea să recunoască bunătatea şi sfinţenia. Baronul îşi amintea de imaginea Sf. Inimi, care îl ajutase în vreme de boală.
Bodley îşi amintea că Manning avea în odaia lui numai un crucifix de malahit.
Newman inclusese în planurile pentru o biserică nouă a Oratoriului un altar închinat Sf. Inimi.
Flannery O’Connor se ruga zilnic Arhanghelului Rafael: ‘Aminteşte-ţi de cei firavi, tu care eşti puternic …’, e o rugăciune de un lirism neasemuit.


NOTE:

[1] Cf. John R. Williams, ‘Martin Heidegger’s Philosophy of Religion’, 1977.
[2] Cf. Frank Tallett, Nicholas Atkin, ‘Catholicism in Britain and France since 1789’, 1996.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu