‘Too Good with a Gun’, cu Robert Cummings, mi. de la 9 ¼ seara; un apolog despre armele puse în slujba dreptăţii şi a binelui obştesc: armele sunt necesare, câtă vreme servesc binele comun şi valorile tradiţionale (familia), şi se află în mâinile cuiva cu mintea echilibrată. Ideologic, e o concluzie de dreapta, republicană (Cummings era, din câte ştiu, un om de dreapta); prevenirea abuzului posibil o reprezintă pedagogia, pistolarul va avea ocazia să îi slujească drept model tânărului său viitor cumnat în calitate de şerif şi familist, ca atare iscusinţa de pistolar e integrată într-un model civic cu funcţie pedagogică. Reticenţa viitorului socru trebuie corectată, acesta e cel căruia îi e administrată o lecţie, fiind învăţat să ţină seama şi de binele comunităţii, care are nevoie de pistolari ca omul care a lucrat la fermă. Pe de altă parte, nu e un îndemn la deţinerea sau portul de armă de către cetăţeni; dimpotrivă, uzul armei îi e atribuit omului legii.
Duelul e înfăţişat cu eficienţă, dar succint.
Altminteri, mi-a plăcut să-l văd pe Cummings ca pistolar spilcuit, fercheş; expresia e a bărbatului foarte conştient de frumuseţea lui greacă, statuară, şi care nu încearcă să disimuleze această conştienţă, însă câteva momente arată actorul experimentat, priceput, sunt cu atât mai curios să-l văd ca personaj de comedie, capabil de autoironie sau smerenie, şi în general de simţul umorului. Frumuseţea lui, de un tip încă la modă în anii ’50 şi ’60, avea, aici, ceva interbelic. Cummings avea 47 de ani în acest episod, care datează din vremea când îşi avea serialul său propriu.