‘Rasputin and the Princess’ & ‘Three Naked Girls’.

Vin., la TV, despre idiocraţie, dar explicaţia e alta.

Fenomenele istorice nu sunt gumă de mestecat sau coctailuri, nu pot fi evaluate sumar.

Pe de o parte, ca model de elasticitate critică, de răgaz, de maleabilitate şi obiectivitate, de limpezime a ideilor critice, însă şi de întâietate; pe de altă parte, ca model de reabilitare, iar pe de altă parte, evaluarea prezentă e relevantă, întrucât filmul german nu e chiar vitregit de public, media indică o oarecare apreciere.

Regizorul. Italice. Gagul. Cafea.

Texanul găsea merite de originalitate şi artă multor filme europene de aventuri.

Mai nou, nu mai sunt căni, linguriţe, vasul.
Cola încălzită.
Pâinea & cola & tortul.

Aspectul utopic, ideal şi optimist, neviolent, senin al cinemaului. Predilecţia pentru filme despre aspectul sărbătoresc al existenţei, şi pentru moralitate. Sunt căutate un univers moral demodat, afirmarea câtorva valori, încrederea, însufleţirea senină, optimismul, cordialitatea. E o adiere, o înviorare, o briză, şi un criteriu moral, o alegere morală, o opţiune, ceva amintindu-mi de muzicianul vârstnic şi de anglofilul care a abdicat de mult.

Principiile axiologiei cinematografului sunt foarte diferite de acelea ale literaturii.

‘Orice Europă e bună fără România şi Bulgaria’ (olandezii, afişe).

Am fost, însă, pedepsit şi pentru bunul simţ.
Altruismul meu iniţial, şi chinul nemeritat, umilirea.

Predilecţia pentru piese (ca teatru TV) şi drame.

Tiparul exasperant de răzgândiri, temporizări, ezitări, tergiversări.

Luni seara, citind despre Ch. Chase în anii ’30, gustul scurt-metrajelor (unii transformă filmele în scurt-metraje, revăzând câteva scene, etc.). Termenul îmi e cunoscut din copilăria timpurie. Sunt o formă mai maniabilă. (Unii îmi lasă impresia de a nu fi acceptat televiziunea ca succesoare a artei scurt-metrajului, a formei scurte. Însă uzanţa a subzistat până în present, ‘Queens’ are episoade scurte.)
Obiceiul texanului de a frecventa scurt-metrajele (Alvarado, în urmă cu doisprezece ani, în dec.). Cinemaul de autor şi posibilităţile desenului animat.

Idealurile cuiva strepezit sunt ele însele ipocrite, fantasmagorice, reaua credinţă transpare şi în ele, sunt numai reversul crispării şi al întărâtării. Semitonul de strepezire, semitonul posac, mohorât, pornirea, aversiunea.

… înaintea celor doi, actualizarea universului Vestului existase la McCoy, Wayne, Mix. Ideea era de a dubla satisfacţia publicului infantil integrând progresul. Pe de altă parte, peisajul e uneori dezamăgitor (livezi, locuri virane, etc.). Cinefilul gălăţean discută modelul ideal, prototipul, standardul ideal. Nu se preocupă de vicistiudinile diacroniei. (Retrospectiv, se poate remarca faptul că Wayne a fost în mai multe privinţe un precursor: cântecele, integrarea tehnologiei, suspansul.)

Ideea secvenţelor de analize, întâia idee: calupul, opt l.; a fost întâia idee de coerenţă.

Scheciurile de 12 min., ca acela din ’24, concizia, atmosfera, efectul, eficienţa ireproşabilă.

Neobligativitatea, facultativitatea, relativul strepezirii, ca şi al aprecierilor severe.

Zece filme. Tetralogia. Intriga. HD. Vintrea. Largul afectiv.

Cei care caută autenticitatea dimensiunii umane.

Standardul medical, cel statistic, obişnuitul, cel practic (eficienţa).

Sb., la 8 ¾ seara, mai am şapte ţigări.
Sb., de la 10 ¼ seara, filmul despre Sf. Constantin, până la 12 ½, cu o pauză de ţigară după o oră.
Dum., de la 9 ¾ seara, ‘Ţinutul focului’.
Luni, de la 8 ¾ seara, ‘Regina amazoanelor’.
Marţi, de la 5 ½, mai am şapte ţigări din pachetul zilei, şi zece ţigări din cel de ieri.
Marţi, de la 7 ¾ seara, ‘Revoltă’.
Joi, de la 6 seara, mai am şapte ţigări din pachetul zilei.

Joi seara, 28 & 120 & 155 mii [cafele & web & ţigări II].
Sb., 60 & 60 & & 35 & 270 & 155 mii, şi [icetea & roşii & bilete & gustarea & bilete & ţigări, dim.]. Vin., 35 & 30 & 50 & 155 & 80 & 80 mii [cola & cafele & icetea & ţigări & taxi & bilet].
Dum., 155 & 100 & 100 & 120 & 317,3 mii [ţigări & rusul, japonezii & tortul, pâinea, cafea, cola, deodor.].
Luni, 204 & 69,3 & 60 & 270 & 30 & 205 & 270 mii, şi două bonuri [roşii, ţigări II & pilaf, ardei, smântână, cola & pastile & bilete & cafele & ţigări, brichetă, cola & bilete].
Marţi, 164 & 270 & 30 & 165 & 270 mii [cârnaţi, pâine, cola & bilete & cafele & ţigări, brichetă & bilete].
Mi., 40 & 270 & 55,4 & 20 & 155 & 10 & 155 mii [icetea & bilete & ştrudele cu brânză, îngheţate & cafele & ţigări, dim. & bilete].
Mi. seara, 155 & 101 mii [ţigări II & 0,3 kg. tort de fructe de pădure, cafea].
Joi, 256,3 & 55 & 270 & 50 & 30 & 155 & 10 & 155 mii [cârnaţi, orez cu pui, cola & gustarea & bilete & icetea & cafele & ţigări, dim. & bilete].
Mi. şi joi,
Sb., & 270 mii.
Luni, & 775 mii.
Mi., 351,4 & 610 mii.

Începutul progresului e cunoaşterea legităţilor, adică a articulaţiilor realului. Recunoaşterea legităţilor, datul are nişte legităţi, nişte tipare funcţionale. Acestea sunt determinările funcţionale ale datului. (Se observă că diferiţii noi romancieri francezi urmau, de fapt, direcţii diferite: unii către micropsihologie, în continuarea behaviorismului, alţii către perplexitate şi obtuzitatea voită, nedumerirea deliberată.) Acţiunea eficientă presupune terenul legităţilor.

Joi, de la 2, câteva scheciuri japoneze.

O operă izbutită e mai mult decât a putut-o vrea autorul ei, şi nu în virtutea arbitrarului, ci a realităţii, adică a apartenenţei ei la Cosmos, a integrării ei obiective, o operă importantă e integrabilă.

Altitudinea şi eschivarea: cei care se cantonează în discutarea curiozităţilor, eschivându-se de la testul analizării operelor majore. (De ex., analizând o dramă, texanul rămâne la lucruri banale şi la însemnări despre actori.)