Inspiraţia modei seriilor de filme cu câte trei protagonişti (‘Mesquiteers’, ‘Blazers’, ‘Busters’), către sfârşitul anilor ’30, trebuie să fi fost într-adevăr ‘Muschetarii’ actualizaţi în serialul de la începutul anilor ’30: erau pastişe ale ‘Muschetarilor’, adică ideea lor de acolo provenea.

‘Mocofanii din Las Vegas’, ‘Mocofanii într-o casă bântuită’. Hazul rural, încă la modă în anii ’60. Corelativ, inefabilul unei însemnări critice de acum 12 ani (care recurge, dealtminteri, la generalităţile tipice …).
Reperele umorului cinematografic ale texanului sunt băieţii din Bowery, ‘Academia de Poliţie’,

Locvacitatea dezaprobării şi laconismul încuviinţării sunt simptomul unei distorsiuni morale, al unui dezechilibru afectiv. Cineva găseşte mai uşor cuvintele cu care să ridiculizeze, etc.. Înclinaţia către zeflemea, hipercriticismul sunt foarte obişnuite, iar persoana care găseşte puţine cuvinte de apreciere, de gratitudine, puţine expresii jubilatorii, se întâmplă să găsească multe lucruri de criticat; faptul e real, obişnuit, şi ar trebui să dea de gândit. E o chestiune care ţine de afectivitate şi de imaginaţia aferentă, adică de posibilităţile imaginative şi de expresie ale afectivităţii.

Admiraţia, fără semitonul de defetism şi resemnare, de abdicare amară, de descurajare. A nu admira din defetism, din capitulare.

Şaptesprezece analize, cam ¾, au fost scrise în 3 ½ luni, în urmă cu un deceniu.

Nu există o gradare logică între poziţii morale antagonice: înafara ştiinţelor exacte, logica e o elucidare rezonabilă şi armonioasă, dependentă de substratul ei; logica e infailibilă numai când e tautologică (ştiinţele sunt tautologice, inclusiv cele empirice însă exacte).

Intelectualii medievali, credulitatea, erudiţia şi spiritul critic. Curiozitatea renascentistă. La universitarii medievali, ideea abilitării, a funcţiei, întâia profesionalizare pe scară relativ largă a gândirii.

Codificarea e importantă pentru transmiterea întocmai a principiilor. Amalgamul. Elasticitatea nu e codificabilă, nu poate fi pusă în formule. Expresia principiilor trebuie să fie absolută, pentru ‘a nu mai exista şi alţi învăţători’. Codificarea cere o formă universală. Codificarea presupune abstractul, universalul, absolutul. Din acest motiv, principiile evanghelice trebuie să fie abstracte în formă, pentru a fi codificabile, ceea ce le garantează transmiterea fidelă, incoruptibilitatea. Nu e atât o luptă între idealul abstract şi realul divers şi polimorf, ci o necesitate pedagogică şi literară. A fost formulat numai principiul absolut, deoarece numai acesta e codificabil, iar codificarea e necesară. Prin urmare, expresia principiilor păstrează numai codificabilul, ceea ce poate fi codificat.

Ca formă, teologia răsăriteană modernă îi e tributară aceleia apusene.

Luni, căutând despre un scriitor francez menţionat de H., aflu despre moartea lui Bonnefoy, obârşia filozofică a gândirii lui: monismul şi anti-dualismul; iar scriitorul francez de la care pornisem e un (fost) sportiv, o postare a lui se referă la virtuţile citatului, ca gratitudine, ca serviciu adus izbânzii, etc., semnificaţia citatului, irizările, ceea ce corespunde predilecţiei mele pentru colaje (şi neîncrederii în critica fără citate, sau numai cu citate din auzite, de-a gata, sau banale, scâlciate).

Luni, gândindu-mă la armean: ‘Şoimul …’, ‘Diligenţa’, comedii izbutite.

Vin., de la 9 ½ seara, un peplum, cu o pauză pentru fumat după o oră (‘L-au rănit şi prins până şi pe Marcus …’).
Sb. după 5 seara găsesc una din gladiole uscată.
Sb., cină: felia de pizza, îngheţată, cartofi şi salată de roşii.
Sb., de la 9 ½ seara, ‘Uriaşul de la Maraton’.
Dum., de la 2 ½, mai am 12 ţigări.
Dum., de la 9 ¾ seara, ‘Maciste şi vânătorii de capete’.