duminică, 21 februarie 2016





‘Tomorrow We Live’ cu Jean Parker şi Cortez, ‘Freckles Comes Home’ cu Moreland şi Gale Storm.

1 & 4 & 2 comedii & Ingrid & trei musicaluri.
3 & 1 & 3 musicaluri.

Duzinile de comedii despre colegiu, de acum 70-80 de ani; sunt nu documente, dar mărturii şi expresii, întrucâtva chiar ca unele opere (literare, muzicale) din sec. XVIII, adică pot servi predilecţia pentru o vreme.

‘O lume paralelă universului fizic’ nu e ceea ce cei mai mulţi îşi imaginează prin ‘lume’.

Afganul e deservit de chiar condescendenţa lui (destul de conştientă).

Visul. Cartelele. Aer. Piaţă. Ameninţarea. Impozitul & piaţă & tel.. Aer. Ed.. Leafa.

Unicele două pagini despre ‘Linia roşie …’ pe care le citisem erau foarte critice, aşa încât m-am bucurat de două postări ale lui Leithart, care citează şi exegeză (Cousins, Rybin, Chion, L. Michaels, Sterritt).

Etica laşităţii, nepăsării, hârlăviei şi purtării şleampete.

Budinca & viţelul.

Pe afişul unei piese (‘Încurcă-lume’), numele autorului e scris ‘A. D. Hertz’ (în loc de A. de Hertz).

Trei filme estoniene & trei finlandeze.

Diferenţa dintre semnele lui Moise şi ale lui Iisus nu trebuie redusă la opoziţie, la contrast; căci nu sunt adresate aceluiaşi obiect. Moartea păcatului e viaţa duhului, etc.. Moise nu înseamnă distructivitatea. Dimpotrivă, afirmativitatea semnelor lui Iisus necesită şi acest revers, care e îndreptat împotriva răului, care e negarea activă a răului. Poemul Sf. Andrei înfăţişează un moment al tradiţiei patristice de interpretare simbolică a semnelor care sunt relatate în limbajul distrugerii. Nu se poate pretinde, simplist, că ‘Moise aduce moartea, adică Legea’. Legea e îndreptată împotriva nu a credinciosului, ci a greşelii. Creştinismul suferă, dintr-o exercitare exagerată a penitenţei, de o internalizare a aspectului punitiv, care nu mai e resimţit ca îndreptat împotriva răului. Dacă la originea acestei tendinţe s-a aflat încercarea patristică de delegitimare a violenţei sociale, prin atribuirea de semnificaţii simbolice violenţei biblice, o urmare a fost asumarea şi preluarea pedagogiei punitive. Credinciosul ar trebui să resimtă semnele mozaice ca îndreptate nu împotriva lui, ci a celor răi. Ceea ce trebuia să fie o corectare a orgoliului, un corectiv, a devenit o anulare morală, care nu a mai anulat orgoliul, ci a şubrezit eul. Credinciosul se simte vizat de semnele lui Moise. Iar ‘legea venită prin Moise’ nu trebuie redusă la semnele terifiante.

Soţia, nu complicea. Vârstă. Complicea, şnapanii, soţia.

Cea mai ridicată rată de avorturi din Europa.

Obiceiul de a vedea începutul filmelor.

Sb., înainte de 2 ½: divergenţe (măcar trei, iniţiale), însă şi rolul, şi ‘Omul invizibil’; probabil că joncţiunea a fost prin ‘Dl. X’, ipoteza mi s-a mai părut plauzibilă. Cu atât mai mult cu cât pentru celălalt film divergenţa a fost din capul locului, conştientizată.

Tradiţia o negi creând altfel. Acesta e adevărul frondei. Negarea practică a tradiţionalismului e firească; aceea verbală e întotdeauna neghioabă, oţioasă şi nedreaptă. Antitradiţionalismul declarativ e o cacialma.

O anumită pretenţie la valabilitate şi atemporalitate a criticii înseamnă şi încredinţarea unei conştiinţe abstracte, artificiale, inerţiale, care nu recunoaşte momente, şanse, ocazia. Ierarhizarea cu pretenţii de universalitate e simultan absurdă, puerilă şi oţioasă: nu aceasta e funcţia artei. E şi rezultatul lipsei de imaginaţie.

Comedia povestită azi, sb., şi actorii.

Creştinii fac morala insuportabilă în câteva domenii, pentru a o putea ignora în altele (caritatea cotidiană, aceea intelectuală, urbanitatea).

Rigorismul e compensaţia amoralităţii şi a indiferenţei.

Natura indignării, a furiei: laşitatea, apatia. Eram furios şi înveninat din laşitate. Furia istovitoare, extenuantă.

Adesea gândim binar, în binoame: am vrea ca un întreg să fie adevărat sau fals, să fie holomeric, fie adevărat sau bun în întregime, fie nu, încât evaluarea lui globală să fie una indiscutabilă; însă există o pluralitate de forme. Lipsa de imaginaţie traduce lipsa de experienţă.

Dum., letargie: 12 ¼--1 ¼, 1 ¾--2 ¾. Vin.—dum.: aer, 8 ½ dim.—10; prânz, 11.

Ne-am dori, în mod oţios, ca un portret, de ex., să fie sau complet fals (o epigramă), sau complet adevărat, gândindu-mă la standardul obiectivităţii autorului, la acurateţea lui, la efortul critic de a fi obiectiv: însă nu e mai niciodată aşa. Iar în aceste chestiuni, numai duhul răspunde duhului, inspiraţia răspunde inspiraţiei. Nu e cu putinţă ca o critică neinspirată, placidă, să elucideze o literatură inspirată. Însă acolo unde intervine inspiraţia, inefabilul, nu mai poate să existe consensualitate. (Criticii se prevalează de un compromis practic: ignoră convenabil aportul autentic al criticii altora, dar dispreţuiesc ‘locurile comune’, adică acea critică anostă însă într-adevăr consensuală, adică ale cărei afirmaţii sunt locuri comune.) Fiind o profesie, o breaslă, critica nu poate fi o mişcare spirituală. Ca atare, cei mai mulţi preferă să se înşele asupra chiar naturii criticii.

Cinemaul înseamnă inefabilul; existenţa înseamnă inefabilul.

Inspiraţia critică înseamnă adesea înregistrarea unei surescitări artificiale, nu a emoţiei autentice, ci a surogatului, ‘transpunerea’ puerilă. Ea ţine de oratorie, ca şi discursurile improvizate. Ceea ce e enunţat nu a fost resimţit nici la lectură, nici la reflecţie, ci e o emoţie improvizată, un surogat. Aşa e lirica adolescenţilor. E o surescitare, o beţie arbitrară, care se vrea epatantă. Însă analiza mecanică, placidă, tacticoasă trădează şi ea. E o afectivitate falsă, stoarsă, supralicitată, distorsionată. Aceasta e critica bombastică, epatantă, de o ingeniozitate mecanică. Surescitarea poate să fie la fel de mecanică, şi deloc spontană, ca şi analiza artificială, unilaterală.

Joi seara mai aveam 8 & 8 mil..
Joi seara, 195 & 154 & 116,1 & 10 mii. Joi dim., 40 mii [gogoşi].
Mi. seara, 155 & & 71,7 mii [ & & cafele, foietaje].
Marţi, 110 & 192 & & 20 mii [şaorma & ţigări, cola & tempo & cafele]. Luni, 155 & 167 & 155 mii [ţigări II & cremwurşti, pâine, cola & ţigări I, dim.].
Sb. dim., 155 & 30 mii [ţigări & o felie]; vin. seara, 36 mii [cola].
Dum. dim., 155 & 125,7 mii [ţigări & choux …, cafele, cola], din al doilea mil.; sb. seara,
Dum. seara, 47 & 23 mii [medicamentul & pâinea].
Luni dim., 40 & 155 & 39,7 & 110 mii [castraveţi muraţi & ţigări & cafea, cola & listarea].
Marţi, 185 & 100 & 100 & 195 mii [1 ½ kg. viţel, la 135 mii kg. & web & kingul şi sandvişul & ţigări, cola, dim.]; luni seara, 155 & 214,9 mii [ţigări II & choux …, prăjituri, suc, cafele].
Mi. dim., 60 & 349,1 mii, şi 1,04 mil. [prăjituri cu brânză & suc, cola, cafea, polonezi, paharul, linguriţă & impozitul].
Mi. seara, 155 & 10 & 126,7 mii [ţigări & folii & carnet …, cafea, pâinea, foietaje].
[Mi. dim., 1,04 & 410 mil.; mi. seara, 291,7 mii. Marţi, 580 mii. Luni seara, 370 mii.
Luni dim. & dum., .
Joi—sb., .
Luni—joi dim., .]

Joi, 5 seara—6: piaţă. Două ţigări. De la 6 ½ seara, cină (fasole, cârnaţi, castraveţi, pâine); până la 8 seara, 3 ţigări.
Joi, de la 9 seara, cafea. De la 9 seara, 12 ţigări.
Vin., până la 11 ¼ dim., 5 & 3 ţigări (6 dim.—8 ½; de la 10 dim.).
Vin., de la 5 ¼ la 6, seară de primăvară; după 6 seara, apusul mai e opalin.
Vin., de la 8 ¼ seara, ‘Amiralul …’.
Sb., 7 ¾ dim.; cozonaci (389 mii) şi smântână (70 mii, 0,7 kg.).
M. Gh., ‘îngroparea’, pustiul.
Joi seara: fasole, castraveţi, cârnaţi. Vin., sarmale: 11 ½ dim., 7 ½ seara. Cafea, la 7 seara. (Cafea: până la 7.20 seara; cină: la 7 ½, sarmale.)
Sb., de la 2 ¼: cafea. Sb., de la 8 seara: ‘Cârlig, fir …’.
Dum., de la 7 ¾ seara, ‘Texas …’.
Luni, 6 ¼ dim., 7 ¼.
Luni, de la 8 ½ seara, ‘Holteiul sfios’.
Luni seara, 2 & 4 ţigări.
Marţi, de la 5 ¼, cafea. După 3, 11 ţigări. După 5, 6 ţigări.
Marţi, de la 9 seara, ‘Mândria …’.
Mi., după 7 seara, cină: doi cremwurşti, ciorbă de pui (la prânz: cârnaţi şi piure; ieri seară: ciulama).
Piureul. Smântâna.
Paharul. Impozitul. Factura.
Mi. seara, despre Karlson, Keaton.
6—8 seara: 5 ţigări.
Carnetul … & folii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu