Sunt mereu mai încredinţat de funcţia existenţială a idealismului şi chiar a fantezismului Episcopului Sigrist, funcţie care nu e una ‘pur speculativă’ (dacă aşa ceva ar putea să existe …) sau ludică; funcţie terapeutică, mântuitoare, spirituală. Visele acestea, dezobişnuirea treptată de ‘senzaţia realului’ ….

Vin. seara, mama despre Tudoran, ‘Maria şi marea’ (felierea ananasului).

Politeţea lipsită de respect, formală, sau respectul lipsit de demnitate, servil.

Comedie, muzică, idilă.

Firea, prejudecăţile, mimetismul. Poţi refuza mimetismul, fără să îţi fii, cu toate acestea, credincios: prin obtuzitate. Obtuzitatea nu e o alternativă bună la mimetism: lipsa autotransparenţei, neconştientizarea şi, mai ales, neînţelegerea formei.

Credem că ziariştii isteţi ar fi exceptaţi de la judecata severă pe care Antichitatea europeană o adresa criticilor. Însă critica de rutină, profesionalizată, obişnuită, rămâne cea dispreţuită, pe drept, de antici. Dispreţul pe care cusurgii îl meritau pe atunci rămâne întemeiat. Chiar când aceşti cusurgii se deghizează cu ifose de intransigenţă. Intransigenţa lor e neautentică, arbitrară, ocazională. Atâţia critici, nu numai din cei postbelici, nu numai din zodia culturii de masă, ci dintotdeauna, din Antichitate, de la obârşie, care sunt esenţial ziarişti, înclinaţi să epateze prin teribilism şi isteţime.

Acele întărâtări senile, însă şi de acritură frustrată: sabotarea aparenţelor.

Tocmai faptul că şueta religioasă se prevalează de o experienţă incomunicabilă, etc., o exhibă ca lipsită de legitimitate: tocmai faptul că ea vrea să dicteze, fără să discute, faptul că numai simulează discuţia, dar îşi rezervă autoritatea, nepunând în joc nimic …. În acest mod, şueta religioasă are ca motor vanitatea şi idolatria într-un grad neobişnuit. Superfluitatea ei nu discreditează alte tipuri de conversaţie. În religie, omul aduce prejudecăţile lui cele mai urâte, îndărătnicia chipurile legitimată de temeiuri subiective incomunicabile, etc.. De aceea, şueta religioasă e o cacialma.
Şueta religioasă trişează, vrea publicitatea ieftină, se prevalează de ‘iniţierea’ neverificabilă. Adesea, e cea mai banală imbecilitate şi vanitate, cu ifose ezoterice şi complicitate gratificantă.

Nedreptatea fundamentală a furiei, ‘sindromul Rourke’, despre care nu înţelegeam până când am ajuns să îl resimt.

Vin., de la 9 seara, ‘Ritm …’, o comedie muzicală cu Patricia Ellis şi Suzanne Kaaren.
Sb. dim., mai aveam 6 ţigări din ajun.
Sb. dim. mai aveam 1,86 mil..
Sb., 6 & 6 & ţigări. Sb., la 12 ½, prânz: tortelloni umpluţi cu roşii şi mozzarella, apoi ciorbă de viţel; înainte de 4 ½, o felie de ananas.
Sb. seara, citit 3 ore, până la 8 ½ seara: ‘Ghidul din Lună’.
Sb., de la 9 ½ seara, ‘Până ce …’, biografia unui compozitor de pe Broadway.

Vin., 195 & 150 & 120 & 273,8 & 10 mii [ţigări & bilete & ananas, tortelloni, pizze, plăcinte cu mere, cafele & cafea, dim.]. Joi, 63,5 & 50,7 & 155 & 174,2 & 20 mii [cafele, cola & plăcinte cu mere & ţigări & kaizer, pâine, ştrudele].
Dum. dim., 18 & 53 & 100 & 155 & 127,5 mii [pâinea & struguri & ziarul & ţigări & prăjituri cu vişine, cafele, cola]. Sb. dim., 155 & 125,6 mii [ţigări & sos arrabiata, cafele, cola].