Portocale mici, câteva mere, nuci, struguri, alune râncede, patru bomboane ornamentale, prãjituri Andalusia, pastile, ţigãri, suc.

‘Rezonanţele mai adânci, ascunse’, urechea şi rãbdarea, nivelul verbal.
Puţinã pauzã de cafea.

Sb. seara, nouãsprezece arii de Puccini, din opt opere.
Cinci sunt din ‘Boema’, patru din ‘Tosca’, trei din ‘Turandot’, douã din ‘Butterfly’.
(La aproape 2 ¾ dim., confundam ‘Butterfly’ cu ‘Turandot’, şi pe acesta, cu ‘Volpone’.)

Iubitul reginei, numele spadasinului. Ed.. Izul de semidoctism, mintea şleampãtã.

Dum., dupã 9 seara, Litania, în latinã.
Caritatea, sfinţirea, platonicienii. Sfinţenia nu o gãseşti, dacã nu eşti pregãtit sã o aduci. Sfinţenia e ecoul, ecoul moral, resimţit, al lucrurilor, nu e lucrurile însele, ci e distinctã, cu toate cã ocazionatã, de ele.

Ieri, luni, 10 + 15 ţigãri.
Fasolea, ieri (luni); azi, mirosul de mâncare fiartã, de gãtit.
Ieri, fasolea înãcritã, veche. Alunele râncede.
Sb. seara, piure cu un ou şi şuncã. Dum., la prânz, piure, şuncã, un ou; seara, colţunaşi. Ieri, la prânz, şniţele, salatã de varzã; seara, şniţel, scrob, salatã cu roşii.

Mi. dim., ‘Death Rage’, cu Brynner, povestea unei vendete.

Citind ceva despre literatura pentru copii, mi-i amintesc pe Tournier şi Hobana. Dreptatea primului. Ca formã, scrisul pentru copii poate sã fie un avantaj.

Mi. seara n-am cinat, din cauza unei stãri gripale. O malezã similarã, joi dupã-amiazã.
Apa pentru cafea, prea rece.
Sosul ciupercilor, joi, prea subţire.
Marţi şi mi., ciorbã şi pilaf cu pui. Cina de marţi am divizat-o; mi. nu am cinat.
Ritm: luni & ieri.
Pâinea, cafeaua, sosul de azi.

Joi seara, mãnânc portocale, nuci, mere, şi recitesc o postare a Ep. Sigrist despre flamenco, un cântec al lui Simon şi Garfunkel, etc..

Joi seara, pe la 8, cu o a treia cafea, ascult Ratpack—mai întâi Martin (cântece de sezon, ca ‘Iunie în ianuarie’, ‘E frig afarã’, şi ceva repertoriu italian); un şansonetist, sunt şaisprezece cântece (şi un monolog), iar Sinatra are douãzeci de cântece (şi douã monoloage), şi Davis cincisprezece cântece. Sinatra şi Martin au şi şase duete.

Ieri, joi, citit despre un film al lui Karloff din ’33, un film cu G. Strange din ’49 şi unul din ’42, ‘puştii din East Side’, unul din filmele lor din ’40, altul din ’49 …. Despre H. Hall, o dramã urbanã (elasticitatea formatului); bugete infime, bandã rulantã. Griffith, ‘Liliacul’, ‘Pisica …’, ‘Londra …’.
Natura francizei. Ortografia, etc..

Vin. seara, citesc postãrile Ep. Sigrist despre ‘Ashenden’ (Maugham), Oppenheim, o antologie a lui Ambler, Greene, Burgess.

Sb. seara, la 5 ½, purtare de bãtrânã tembelã, cu cola ….

Sb., ardeii umpluţi, o dezamãgire (gustul amar, aspru).

Rama. Clondirul. Strugurii, aluzia.

Luni, ouã, salatã; marţi şi mi., ciuperci. Joi, carne tocatã; ieri, condimente. Azi, carne de viţel.
Bulionul. Chimicale.

Dum. seara, cinã cu doi cremwurşti, şi salatã de vinete cu roşii şi maionezã.

Mã gândesc la sfinţii sau teologii despre care aş predica eu (câţiva Pãrinţi greci şi latini); însã îmi amintesc cã misticul dominican a predicat despre o ascetã. În cazul teologilor, virtutea nu e extrinsecã, sau secundarã. A predica despre o biografie, o ascezã, sau a predica despre o învãţãturã. Fapt este cã intelectualii medievali nu alegeau neapãrat subiecte previzibile.

Luni seara, o budincã germanã. Pentru searã, ţigãri (al doilea pachet), cola, pastile.

Luni, la prânz, ciorbã de viţel. La cinã, cinci sarmale.
Eu adusesem douã prãjituri, nectar, brânzã.

Adãugasem, dum., alte patru cãrţi (trei autohtoni postbelici, şi un ‘Maigret’). Turistul & EI & ‘Roma …’ & sovieticul & japonezul & Roth & spaniolul & Asimov & Duhamel.

‘Ştiu cã te sâcâi’.

Ieri, luni, ascultat ‘Manon’, operã destul de lipsitã de lirism, de poezie, destul de neinspiratã, de prozaicã. Rolul lui Grieux mi s-a pãrut prea vast, iar al lui Manon, prea rarefiat. Dar frumuseţe existã, am sesizat-o mai ales pe mãsurã ce lucrarea înainteazã. În subiectul literar, existã realism, şi lirismul pasiunii, intensitatea simţirii. Pe aceasta, muzicianul a transfigurat-o mai puţin, n-a zãbovit îndeajuns tocmai asupra ei. Însã, cum am spus, existã câteva momente satisfãcãtoare.