‘Filocalia’ ca teorie a conştienţei. Suntem ‘duhuri întrupate incomplet’, prin distorsiuni (nutreţ sau fricã). Arhiepiscopul dã ‘Filocaliei’ o trãsãturã evanghelicã (mã refer la tendinţa confesionalã protestantã); adicã, evanghelicul e cel cãruia îi place practica Rugãciunii Lui Iisus. Rãmâne, cred, impresia cã sapienţialitatea aceasta a primatului anglican e verbalã sau, mãcar, livrescã. Sentimente nereale pentru obiecte nereale; Rowan Williams începe cu Isihie şi Marcu, Evagrie, conştienţa, achizitivitatea, caritatea şi empatia, simpatia, impersonalitatea (‘umanitatea în general’), elucidarea (‘semn viu al Fãcãtorului’, dincolo de utilitate), participarea la lucrãri. Îl citeazã pe Gillet.
Pragmatism moral kantian, ‘necunoaşterea’: codificarea, semnificaţiile depind de lucrarea dumnezeiascã. Dumnezeu nu instrumentalizeazã lucrurile. Percepţia simplã, receptivitatea trupului; fragmentarea percepţiei, egoism şi altruism, deschiderea originarã, restaurarea simplitãţii, funcţii, prizonierat, conştienţa divizatã, obişnuinţa, rãsãritul şi gerul. Nu sunt ‘douã puteri antagonice’.
Armonia şi culoarea, melodia şi desenul.
Derealizarea şi manipularea. Marcu, criptoluteran.
Întrebuinţarea mâniei. Gândirea şi simţirea, întrebuinţarea instinctivitãţii. Simţurile fizice opereazã diferit. Înnoirea trupului, ‘teoza trupului’, mânie sau poftã, educarea.
Simbolica filocalicã e intelectualã, filozoficã, raţionalã, nu ezotericã.
Conferinţa, excitantã, e dreasã cu isteţime britanicã, ‘generalitãţile facile’, afecţiunile psihice, rolul terapeutului. Sf. Tihon şi Grafton.
Undeva, schiţeazã distincţia dintre jind şi poftã; jindul e corelat cu erosul.
Funcţii şi entitãţi, entropia. Mãnãstirea de la graniţa velşã.