Dum. seara, recitesc postãrile lui VK despre J. Ferrer (teatralitatea autoironicã, postmodernã), Cyd Charisse, ‘Mesajul …’ ca pastişã a ‘Rãzboaielor …’ (regizat de Fukasaku), Child, o piesã a lui Ira Levin, Hornby (romanul citit de şase ori), R. Parker, Keaton în filmele lui Howard, câţiva francezi (Clouzot, etc.), ‘epopeea umanismului’, cele trei scenarii ale lui Eszterhas, ‘stilul înşelãtor de simplu’ al lui King, Rucka, ‘Jungla de asfalt’ (ecranizarea romanului lui Burnett), jurnale (R. Grant, Soderbergh, Toback), J. Dante şi ‘Innerspace’, ‘Amurg şi rumeguş’, declinul lui Demme (analizat succint), Sargent (‘Pelham’, ‘Colossus’), Harlin, ‘Terminalul’ lui Spielberg şi ‘Timpuri moderne’ de Chaplin, Fuller şi Goodis (‘Miami Vice’ regizat de Resnais), divergenţa despre ‘Cruzimea …’ fraţilor Coen, personajele secundare trãznite ale lui P. Sturges, precizia intrigii, Dan Marlowe (seria ‘Drake’), Exley; e nãscut în ’69. Postãrile lui sunt gazetãrie foarte reuşitã, relaxatã, neindignatã, hazlie. Calibrul gazetãriei e un alt merit (şi m-a fãcut sã regret lenea umoristului canadez).
Mi-a amintit de mai subtilul H..
Uneori tinde sã judece filmele dupã reputaţie, idei primite: ‘Poarta Raiului’ şi ‘Ore disperate’, ‘Dune’, ‘Psycho’ al lui van Sant, ‘Ultimul om …’ (cu Willis). Aceastã deprindere americanã provine din moralismul lor.
E gazetãrie, uneori amuzantã, cu poante nete. Practicã chiar formatul almanahului, al caleidoscopului, al bazarului, cum preferã saxonii.
Un western cu Donlevy îi aminteşte de un set de jucãrii.
Autorii lui predilecţi sunt Block, Westlake (‘Killy’, ’63).
Block, Westlake, Whittington, Hunter au scris literaturã eroticã; deasemeni Silverberg.
Dintre cei şase regizori americani independenţi ai anilor ’90, câteva nume nu îmi spun nimic (P. T. Anderson, Jonze, Russell, Payne), sau aproape nimic (Soderbergh).
Pe gazetarii amuzanţi nu îmi place sã—i citesc despre subiecte pe care le ştiu, deoarece de regulã sunt dezamãgitori, acolo unde pot compara impresiile.