Existã momente estetice distincte, în sensul teoriei alternanţei a lui Montherlant, sezoane, o receptivitate multiplã-condiţionatã, însã, şi de prudenţã.

Stevenson observa justeţea impresiilor copilãriei; nu e şi experienţa mea, şi sunt înclinat ca pe a lui sã o atribui narcisismului, şi nu vreunei precocitãţi estetice marcate. Cu alte cuvinte, scoţianul se cantona în universul acela vrãjit al impresiilor timpurii. Prelungind-o astfel, refuza sã-şi abjure copilãria, s-o demonetizeze, s-o depãşeascã. (Gânduri inspirate de un alineat al ‘Amintirilor …’).
Iar lealitatea lui faţã de copilãrie era ceva ce nu îi caracteriza pe Proust, Gide, etc.. În orice caz, în ceea ce priveşte lealitatea literalã, tenace; existã la el un literalism al copilãriei.

În cultura francezã, Montherlant ‘sare o generaţie’: pe aceea care-l depãşise pe Barrès. Indiferenţa lui completã faţã de generaţia lui Gide şi Proust; azi reflectam cã Montherlant era cam de-o vârstã cu Bataille.
(Tournier a fãcut mişcarea inversã, simetricã; la el, existã mai ales cei indiferenţi lui Montherlant, şi aversiunea faţã de inspiratorul acestuia; dar şi o convergenţã, aparent dublu neaşteptatã: du Gard.)

Sharpe, Self, Lodge, Coe.

Scoţianul era grãbit, hedonist şi prea puţin docil; reducţionist, probabil, în plãcerea lui. Ceea ce înseamnã şi a te lãsa condiţionat drastic de toane, de grabã. Era un hedonist zorit; romancierul, scriitorul sunt altceva. În acest sens, s-a gãsit pe sine abia ca scriitor.

Gracq era mai echitabil cu Verne, decât fusese Stevenson cu Scott. Gratitudinea unuia, şi obiecţiile ingrate ale cusurgiului scoţian.

Plãcerea unui moment psihic sunt mãştile şi travestiurile; a altuia, identitatea, legitãţile.

Nu e suficientã o raportare intelectualã la existenţã, e necesarã o raportare existenţialã, ‘din existenţã’, la chiar aceasta.

Ca substitute şi surogate, ca eschivãri şi îmbâcsire.

Critica de cinema, drept formã a criticii teatrale. În sensul cã analizãm o formã a dramaturgiei. Cinemaul e analizabil în termeni de dramaturgie. E o primã elucidare a unui loazir.

Interesul pentru istoricul bisericesc, biblist şi ebraist; girul vrut, cãutat.

Nu e … robã, ci mantá, nu sunt ghete, ci … cizme (destul de înalte); iar materialismul menţionat nu înseamnã raţionalism ştiinţific, ci atitudine filozoficã nevulgarã. E un binom, despre care nostalgicul strepezit şi ultragiat nu ştie nimic. Dar revenind la vestimentaţie, nici pe aceasta n-a înţeles-o …. Apostolul pacifismului poartã o tunicã lungã, adicã o mantá, în niciun caz o … robã. Iar personajul respectiv nu e mai travestit, în acest mod, decât atâţia alţii, în ecranizãri, rescrieri, actualizãri, etc..

Generaţia (marilor scolastici) şi esenţialul (atribuirea, declinul).

Romancier, teatrolog şi critic dramatic, biograf, istoric al filozofiei, biolog, pozitivist.

Azi, vin., cu tomatele, ca şi cu magiunul.

Azi, vin., chixul cu vol. II (amânarea).
Azi, condimente pentru sarmale, budinci, cafele.
Marţi şi mi., mâncare de pui (ciorbã şi pilaf).
Ieri şi azi, ciuperci cu smântânã.

Alţi actori: G. Strange, Atwill, F. Clark, H. Hall, R. Taylor.

Ep. Sigrist scria despre simpatia lui Greene pentru cei nesimpatizaţi de alţii, pentru cei vitregiţi.

Vin. seara, sos de la ciuperci, ouã jumãri, salatã cu roşii.

De la 7 ¼ seara, vin., mai am 14 ţigãri (de azi), dupã ce, mai înainte, fumasem alte 17 (din care 11, de ieri).

‘Judecatã, chiar rãzboi (ofensivã), dar fãrã dispreţ sau cruzime.’

Tertipul taxonomiei, scurtãtura cârpacilor, reducţionismul, simplismul descurajant, şi provenit din demoralizare, când ideea e sã sesizezi ceea ce însufleţeşte, sã gãseşti unghiul.

Trilogia umoristicã a lui Palahniuk, interesul contemporan pentru intrigã.
Intriga îmbãtãtoare a ‘Parcului …’.
Gnosticismul estetic, surogatul, dualismul, alternativa fictivã. E o artã care se substituie vieţii, o suplineşte.
Ellis nu e interesat de simpatie.

‘Rãbdare, imaginaţie, deschidere.’

Rolul divertismentului popular, luciditatea, simţul.

Trilogia eseisticã: ‘Atitudini’, ‘Valori’, ‘Înţelesuri’; am fost mereu puţin incert referitor la aceste culegeri (‘care, şi câte’). Paleologu reia preocupãrile critice ale lui Ralea (Arghezi, Sadoveanu).
Douã portrete ale camaradului de tinereţe; înrudirea. Girul dublu.

A nu lua greşeala drept ostilitate; a nu rãstãlmãci. Greşelile altuia le poţi corecta numai fãrã dispreţ sau nerãbdare, zor.

Dar e altceva: a predica despre personalitatea şi sfinţenia unui teolog. O predicã despre sfinţenie. Metafizica sfinţeniei. (Teologia moralã a Bisericii e metafizica sfinţirii.)

Vin., roşii şi ardei; sb., cola. Strugurii.
Vin., jegul, lemnul. Sb., ferestrele.

Secerat mereu de dentalgii.