‘Buffy’, ‘Amurg’ …
Cea mai prizatã literaturã de gen contemporanã e fabulosul citadin—naraţiuni adresate adolescenţilor, şi care transferã resursele fabulosului în urbanul de azi—moda e atribuitã succesului unui roman, ‘Amurg’—dar acesta a fost precedat de ‘Buffy …’, şapte sezoane, ’97—’03; iar dacã vampirii par nelalocul lor în urbanul prozaic al Americii, primul pas fusese fãcut cu ‘vampirul interviewat’, Lestat cred cã se numea—America acelei naraţiuni nu era cea contemporanã, dar translocarea peste ocean se efectuase.
Mai nou, Sterling a publicat şi el ceva, în aceastã tendinţã a fabulosului citadin. Formal, moda respectivã reprezintã o alternativã la epigonismul prerafaelit, o şansã pentru cei cãrora le displace—ca mie—recuzita medievalã. În ‘Dracula’, efectul de arhaicitate şi contemporanul coexistau—sãlbãticia transilvanã, şi Londra victorianã—poate cu drepturi egale.
Rezumând, n—aş vorbi numai despre ‘Amurg’, care e mai mult romanul cel mai reprezentativ, decât impulsul care a pus în mişcare supraproducţia contemporanã—ci şi de ‘Buffy’ şi de Lestat, dacã aşa se numea.
O bunã parte e literaturã scrisã de femei, adresatã adolescentelor. Cumpãrând, dum., alte patru romane cu vampiri, aflu cã aceastã literaturã pentru adolescenţi e promovatã, la noi, de ‘Bravo’ pentru fete—întâmplarea fãcând ca, în dreapta mea, sã aştepte o adolescentã încântãtor de zveltã, cu tenul alb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu