‘Din plinãtatea Duhului Sfânt’. Un blog de literaturã şi psihologie. Tablete, eseuri, analize, racursiuri, adnotãri
marți, 19 februarie 2013
Vârtejul de spumã murdarã. Descurajarea, apatia, demoralizarea, vârsta, blonda retardatului galant
Ignorã atâtea despre Milne, Twain …. Rãstãlmãcirea. Imprecizia. Sublinierea echivocului. Ecranizarea—nemenţionatã—miza.
Prezumţia falsã. Nu a fost un eşec, nepricepere—dimpotrivã.
Blasfemia—singurul Bach de care ştiu.
Cartea îmbibatã. Nordicul. Tarabe.
Glam—ul îndreptat cãtre blues, hard, heavy. O reşapare din mers, reinventarea.
Recenzia e, cum îi spune şi numele, numai primirea, întâiul pas, recepţia, receptarea iniţialã, întâmpinarea—aşa se şi numea critica de resort …. A recenza nu înseamnã a explica—sau a pretinde, mãcar, sã explicit—acţiunea de artã, acţiunea specificã a cutãrei arte. O recenzie oferã numai evaluarea preliminarã şi grãbitã, expeditivã, orientarea iniţialã, numai primul pas.
Un cântec trebuie sã fie mai mult decât câteva acorduri, sau un refren.
Londoneza are tendinţa de a reabilita ceea ce e subapreciat—şi de a critica restul—Dickens, Chandler (a cãrui adâncime psihologicã o menţioneazã, totuşi, undeva), Melville, Clancy, chiar … Tolkien. Se poate recurge la ea pentru reabilitarea a ceea ce e vitregit. Inconvenientul experienţei travestite ca esteticã—psihologia, psihologicul mai precis, date ca estetic. Valabilitatea implicatã e obiectivã, ar putea, chiar, sã nu fie strict individualã—dar n—are cum fi universalã, fiindcã se referã la rãspuns. Subiectivul nu e arbitrar—e original şi ineluctabil, de nedepãşit. Adevãrul aprecierii e acela al unei relaţionãri, sau situãri, originale, condusã de norme unice. E o cunoaştere neconsensualã—fãrã pretenţii la universalitate.
Uneori, recitirea e îmbiatã de densitate, tridimensionalitate, complexitate, baroc—alteori, însã, de simplitate, cursivitate.
‘Love …’& stilul& postarea, ieri (sb.), cartea& neîndemânarea, brutalitatea, romancierul—tonul rudimentar, etc.. Rev..
Nimeni altcineva—dintre cei pe care îi citesc eu—nu le mai recomandã.
Reacţii de plebeu, fronda semidoctului—afectarea iconoclastã.
Mirosul şi carura lui Wilde.
Flecãreala—diseminarea—larma, harababura.
Recitirea inspiratã/ inspirat sã recitesc.
Umoristul. Romane umoristice.
‘Astrid Bramhill’.
‘in these books, where there’s so much action and adventure’& ‘these books are fun, exciting adventure stories, with main characters who gain purpose and change through their adventures’.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu