Zilele acestea mi—am amintit de Status Quo, şi aproape imediat i—am întâlnit menţionaţi într—un articol despre blues—rock, alãturi de reprezentanţi ai rock—ului zis sudic …. Dar vãd cã şi AC/DC cântau, în anul când m—am nãscut eu, aşa ceva …--ocazie cu care îmi desluşesc şi grafia precisã a numelui australienilor.

O experienţã directã, nu un principiu.

Alte 6+ 2 vols.—din 12 vols. (plus douã dicţ.). Fost politehnist, o vreme, fãrã vocaţie.

Experienţa socialã curentã, şi teza lui Foucault—nonconformismul taxat—asmuţirea—consemnul pe care nu cuteazã sã—l încalce nici isihaştii—contravenienţii sunt marginalii.

Cârpãceala, şi iscusinţa, ingeniozitatea.

Precizia, gustul, sapiditatea, demnitatea, decenţa—simbolizate de proto—sociologul francez.

‘Totul e har’ nu înseamnã cã totul e magie. Afirmarea harului nu înseamnã afirmarea magiei. Harul nu e interpunerea arbitrarului. Apatia.
Tonul, pornirea, exagerarea& eroarea.

În literaturã, lucrurile trebuie reprezentate, nu enunţate—de ex., în ‘Channel Row’, gelozia nepoatei reverendului, rivalitatea, trebuie reprezentate, nu spuse. Dinamica din casa lui Désaguliers nu e interesantã, pentru artã, ca enunţ—acestea sunt idei pentru un roman—nu romanul ca atare. Enunţarea nu înseamnã realizare.

Caracteristica literaturii de gen e aceea de a fi literaturã povestitã, naratã, nu scrisã—e naraţiune, nu cizelare.

Cu ajutorul site—ului pentru sonerii, am asamblat vreo patru albume—mai întâi, al lui Bennington—apoi, v. de balade glam …--apoi, vin., ‘Slave …’ (’91), la noi era în topuri în ’93 …--şi, sb., ‘Heartbreak …’ (’90).
Aşadar, alternativa la snopii de cântece.
Al treilea album, fiindcã—l ştiam din adolescenţã—muzica de la 15 ani—al patrulea, fiindcã marcheazã rãscrucea muzicalã a trupei.

Medicii, azi, orã—pedodonta—cardiologul. Puţitul.

BW& evreica& catolica& londoneza.

Oligofrenismul ofensiv—reversul traumelor, complexelor, etc.. Ferocitatea înveninaţilor.

Ar trebui sã mã gândesc mai degrabã la muzicã—şi muze. Dupã peste 15 ani. Misiva, menţionarea, muchia ….

‘Datat’ nu poate însemna decât desuet—adicã, având trãsãturi identificabile ca modalitãţi de a plãcea publicului unei anume vremi. Dar aprecierea ca atare e discutabilã—e greu de arãtat cã autorul a folosit, conştient, mijloace de a se adresa publicului vremii sale, etc.. Inactualitatea elementelor nu înseamnã desuetudine—s—a perimat numai interesul referinţelor, nu întregul literar. Elementele evocate pot sã fi devenit inactuale—asta nu demodeazã naraţiunea.

Muzicalitatea unei naraţiuni e distinctã de stil, de cantabilitatea stilului.

Londoneza ajunge sã discute romanele lui Macdonald în termenii naraţiunii realiste—personaje, etc.. Dar în termenii intrigii, Cheyney mi s—a pãrut mai memorabil decât deopotrivã Ross MacD. şi Chandler …. Cred cã francezii postbelici aveau dreptate, evaluarea lor era corectã—ca promovare a romanelor—şi a lumii—englezului, a pastişelor acelora inteligente.
Pe de altã parte, londoneza oferã o perspectivã alternativã, foarte diferitã de a lui Gr., asupra operei Dnei. Ch.. Pare capabilã de a se pasiona sincer pentru lumea acestor romane, de a o trãi, de a şi—o reprezenta cu nesaţ, avid …. De ex., lumea, mondenã, a ‘Trenului albastru’ cãtre Rivierã.

Eseul are ca subiect nu o operã, ci un element—care poate fi intern operei—sau o similitudine, un element de comparaţie—din care sã reiasã mai bine diferenţa, etc..

Umorul. Scoţianul& recititul …. Dieta.
Dieta& chixul.

Înţelegerea echilibratã.

Scott& Kaye.

Gloata, mulţimea, dreptatea, ‘O fatã de modã veche’, puterea.
Similar—despre westernul lui Costner—Card …--alte westernuri. Evaluãri diametral opuse.

Omul gloatei loveşte fãrã fricã, tocmai deoarece conteazã cã se va ascunde în gloatã—e de culoarea gloatei, care îi e pavãzã—şi identitate.

‘Cãtre …’& ‘Giuvaierul …’& ‘Masca …’& Shute.

10 vols. de trad.—la un an dupã menţionarea lor.

Conflictul patent, acut, dintre cruzime şi omenie, rãmâne evident şi pentru ateu.

Dna. S.& 2 x Dna. Ch.& americanul& EQ& francezii (GL, ML).

Partea de adevãr—cf. ieri.

Scuzele& frumuseţea& salutul matinal, azi.

Medicii, azi& ieri.

Policieruri—umoristul, ca Ross MacD.& ‘Wilde’ (cf. romancierei), ca Dna. Ch.—recititul …. Mirosul lui Wilde—şi carura impozantã.

Londoneza rãmâne la ipoteze—la câteva ipoteze.

Primele patru romane ale Dnei. Ch. citite au pãrut foarte memorabile.

Ceea ce scandalizeazã—ca uitarea, şubrezirea, estomparea—nu trebuie ascuns, escamotat, drapat, eludat.

Inventarul—rechini& stridii& vulcani& Atlantida& epave.

Gestul lui B., de a fi scris un policier—ceva firesc, însã, pentru un balzacian. Lorrain, Barbey …, ’97, MC, H de B. Dreptatea, adevãrul obiecţiei uzuale. Gr.& londoneza.

Londoneza mi—a dat o nouã apreciere pentru policieruri—americane, sau engleze—lumea, personajele, problematica lor—
Londoneza le citeşte drept literaturã balzacianã.

O carte poate fi admiratã, chiar fãrã a fi iubitã, iar criticul trebuie sã fie capabil sã admire, fãrã a iubi mereu—imponderabilul afectiv nu trebuie sã punã în cauzã impersonalitatea estimãrii neutre. Consensul ar putea exista—numai în privinţa admiraţiei. Care e o ‘altfel de afectivitate’. Critica înseamnã sã nu refuzi admiraţia, dacã ai refuzat iubirea.
Aptitudinea criticã realã înseamnã capacitatea de a admira, chiar când nu iubeşti—sau, de a se interesa, chiar de ceea ce scapã iubirii.

Vin.—silabisind, înfundat, numele romancierului—de pe ultima copertã—şi sumarul culegerii de basme.

Adesea, discutând o carte, visãm la ceea ce ar fi putut ea, în mâini mai pricepute, fi—ce—ar fi devenit, în mâini mai iscusite—şi neşovãielnice.

Margery& Hare& Marsh& Berkeley& Crispin& Carr& Milne. Cele 7 vols.—francezii, americanul, Dna. S., EQ, 2 x Dna. Ch..
Pãlãrierul& londoneza—care, din altã perspectivã decât a lui Gr., recurge la mai mult decât enumerarea lecturilor de gen. Scrisul, ca bucurie—nu corvoadã.
Demodarea.
Desuetul.
Vraful ĕ—joi seara.

O perspectivã asupra policierului mai vechi, pretins demodat, complet independentã de a lui Gr., netributarã.

Ideea mea e cã citim cu adevãrat numai ceea ce recitim—dincolo de aparenţe. Într—un fel, mai degrabã numai recititul e menţionabil ….

Prezentul, posibilitãţile, enunţul, noul—originalitatea—cartea cititã drept altceva—balastul.

Policierul desuet.
Pãlãrierul& impersonalitatea tonului. Londoneza& Gr.& H.& afganul. Simbolicul, enumerarea.

Adesea, policierul, ca atare, înseamnã suspansul.
Thrilleruri—afganul& snobul& romanciera& londoneza& H.& Gr., ≠& Ep.. Ep.—2 x recomandãri—ed.& listate.

Culpabilizarea umanului pentru imperfecţiunea patentã a lumii—atribuirea vinei, împovãrarea. Subterfugiul—postulatul istoric, mitologia.

Literaturã, muzicã, cinema—londoneza—etalonul cizelãrii—siglã. Poşeta. Gestul adultei. Gestul. H..

Remarca de o fineţe excepţionalã, a londonezei—
Lumina lunarã a unor romane—luminã lunarã.

Blogul londonezei—ca enciclopedie a literaturii de gen—şi cât de mulţi sunt autorii de policieruri, chiar britanici, pe care nici mãcar nu îi menţioneazã—nici nu îi aminteşte în treacãt. Impresia e una de forţã.

Eu cred cã religia e ceea ce fac oamenii din ea—nu ceea ce face religia din oameni, ci oamenii sunt cei care îşi aduc propria mãsurã.

Redescoperirea, reabilitarea lui Hare, Margery—chiar, pentru mine, şi Dna. S. ….

Îndreptãţirea obiecţiei uzuale—intrigile chiar nu ar trebui sã fie aşa de nememorabile—e o deficienţã—cãci se uitã nu soluţia—cheia—ci intriga în ansamblu ….

Londoneza impune standarde de plauzibilitate anticipaţiei—mai degrabã ca americanul anglofil …. Anticipaţia nu e un pretext pentru incoerenţã.

9/14—pentru primul album—numai douã, pentru al doilea—opt, pentru al treilea.

III:--victorianul& asimetria, ≠, autoarea& CD, etc., stilul …. Cel mai semnificativ: ‘Karenina’. Siglã. Cizelarea. Scrisul. Cf. mi.—vin.. Cf. sb.. Trei seri—cu londoneza. Cafele—
Aprecierile londonezei sunt departe de a fi indiscutabile.