Citesc versuri pentru Crăciun: ‘Muzică în dimineaţa de Crăciun’ (Anne Brontë) (muzica din zorii Crăciunului, veghe, venerare, bucurie, reiterarea cântecelor ce au răsunat odinioară la Betleem, ‘Dumnezeu al nostru a venit să îşi ceară ceea ce e al său’, adevărul ceresc va răsări din pământ), ‘Crăciun în India’ (Kipling) (‘tinereţea era ieftină’, zori, zi, amiază, amurg, noapte; nu atât sentenţios, cât stoic), ‘Cadoul de Crăciun’ (Goethe) (‘Un lucru …’), lucruri care, zilele acestea, îmi sunt mai conaturale decât teoria teologică.
Donald Hall sesizează bine verosimilul imanent al laturii liturgice a momentului, în ‘Petrecere de Crăciun la biserica din South Danbury’, citirea Bibliei, imnurile, etc..