La 9 şi la 10 ani, albumele mele audio predilecte erau ‘Kéraban Încăpăţânatul’ (‘În ziua aceea, 16 august, la ora şase seara, piaţa Top-Hané din Constantinopol, de obicei aşa de însufleţită de du-te-vino-ul …’ [1]’), deasemeni ‘Laleaua neagră’, ‘Ruy Blas’ şi nişte basme.

‘Jurnalul unei fiinţe greu de mulţumit’ nu l-am citit, am văzut o singură dată, demult, la anticariat, ediţia frumoasă, ediţia întâi, nu ştiu de ce am ezitat. Ediţia nouă văd că are un titlu parcă mai vulgar, nedemn de autoare (referitor care tot ceea ce am citit mi s-a părut emoţionant şi foarte suav).
De Haig G. A. nu am citit nimic, de Arşavir A. prea puţin, nişte fragmente de jurnal publicate în anii ’80, într-o revistă. Ambii erau publicaţi, în anii ’90, la Iaşi.
‘Vitejii din Sasun’ mi-a plăcut enorm, stilul traducerii e vioi, coşbucian, însă probabil că o epopee gruzină, ‘Viteazul în piele de tigru’, e superioară.


NOTE:

[1] ‘… Propunerea a fost acceptată. Aceasta l-a costat mult, fără îndoială, însă [domnul Kéraban] a devenit încă şi mai popular, şi acum străinii nu ratează niciodată ocazia de a-l vizita pe Kéraban Încăpăţânatul, ca pe una din cele mai uimitoare curiozităţi ale capitalei Imperiului Otoman.’
Paginile despre Kéraban, depeşă şi Van Mitten ar merita citate integral (‘Un vis! … reluă Van Mitten. Seamănă cu un vis!’. ‘‹Hotărâtă! … nu moartă!› Nu e văduv!’).