Raza, voia bunã şi seninãtatea autenticã

Raza, voia bunã şi seninãtatea autenticã



Dacã ar fi sã spun care sunt oamenii a cãror umanitate, aşa cum transpare în relatãri biografice şi în scrierile lor, o gãsesc convingãtoare şi întreagã [1], nu doar interesantã, sau admirabilã, ci convingãtoare, aş spune Sf. Toma, Fuller, Sf. Pavel, Sf. Isaac, Dorotei, Varsanufie, Marcu—oameni cu adevãrat ai pãcii de la Sf. Spirit, ai echilibrului şi moderaţiei, ai limpezimii, ai seninãtãţii inteligente—nu ai intempestivitãţii sau ai invectivei boante, care aratã lipsa desãvârşirii—persoane intens încântãtoare, care învioreazã, îndreaptã şi îmbãrbãteazã. Aceia la care gãsim raza mãsurii întregi a umanului. Arta biografiei îşi are rolul ei; cartea lui Chesterton m—a fãcut sã—l iubesc pe Sf. Toma, arãtând cã dominicanul nu era altfel în gândire, decât în viaţã [2].
Nu e nevoie de idealizãri. Scãderi existã la fiecare. Însã nişte modele de existenţã sunt necesare.
Idealizarea omite scãderile, şi înseamnã falsificare. Însã pentru a explica deosebirile de temperament şi de predispoziţie, dincolo de strãdania asceticã ce le e necesarã tuturor, aş spune cã existã ‘predestinarea’ în înţelesul biblic, adicã ‘predestinarea pentru’, sau în folosul celor din jur, predestinarea câtorva, pentru a le fi folositori şi celorlalţi.
Adevãrul biografiei morale, chiar cu neconvenabilul ei, nu trebuie placat cu o desãvârşire fictivã.
Astfel de modele nu pot fi universale—în sensul cã trebuie sã corespundã înclinaţiilor fiecãruia. Admiraţia însãşi trebuie sã fie criticã—nu aprioricã sau leşinatã.
Convingãtoare e sfinţenia creştinã—pacea de la Sf. Spirit, echilibrul, curajul moderaţiei.
O condiţie e sã existe suficientã informaţie, sã nu fim reduşi la conjecturi.
Despre Shakespeare sau Homer ştim prea puţin, sau nimic.
Existã şi aceia care însufleţesc şi încântã, plac, însã nu conving în întregime.
În modalitãţi diferite, Samuel Johnson, Luther, Sf. Ilie, Schopenhauer, Sf. Bernard, sunt persoane interesante. Hazlitt a scris un eseu despre persoane pe care ar fi interesant sã le fi cunoscut sau întâlnit. Existã personalitãţi simpatice, sau atractive, sau fermecãtoare. Uneori, puţinul ştiut ne e deajuns pentru a ne convinge—şi a ne încredinţa.


NOTE:

[1] Ratzinger a vorbit despre Sf. Grigore Teologul, Sf. Augustin, Morus, Newman, Bonhoeffer. O romancierã americanã a caracterizat omenia lui Calvin. Arhim. Teofil vorbea despre Sf. Ev. Luca, Sf. Iosif din Arimateia şi Sf. Ioan Zlataust.
Filozoful Chartier discuta adesea firile—Spinoza, Goethe, Beyle.
Iar pentru unii, mai vechi şi mai noi, filozoful evreu menţionat chiar e un fel de sfânt laic, secular.
Pentru Newman, era Sf. Filip—deopotrivã model, şi ideal de desãvârşire umanã.
[2] Pentru Sf. Toma însuşi, un astfel de om exemplar era Sf. Domingo, aşa cum scrie Chenu.