James Gordon

James Gordon






Nu prea mai citesc bloguri creştine; al baptistului scoţian Gordon e probabil unicul urmãrit cu nesaţ. Câteva cuvinte de prezentare: J. Gordon este un baptist scoţian care scrie cu bonomie şi cu francheţe despre subiecte religioase, literare, bibliofile, muzicale, culinare şi de artã; subiectele religioase, preponderente, au o paletã cuprinzãtoare: teologie, Biblie, exegezã, rugãciune, pastoraţie. Subiectele literare se referã la romane, biografii, poezie.
Undeva, Gordon discutã cu agerime un roman al lui Tóibín (romancierul bagatelizat de admiratorii avangardismului); Tóibín, Potok, Vickers, Boling şi Mankell sunt autorii celor câteva romane discutate—iar altundeva aminteşte în treacãt alte romane—fie achiziţionate, fie recitite.
Cele trei postãri—despre citit, recitirea romanelor, şi recitit—sunt folositoare. Ce vastã e literatura, şi la cât de diferite reprezentãri se preteazã, în minţi diferite!
Religia, teologia, Biblia, exegeza, literatura, cãrţile şi bibliofilia, muzica, mâncarea, cãlãtoriile, arta—analizate pe scurt, la prezent sau în racursi, au meritul de a furniza nu fapte redate ca atare—ci subiecte în legãturã cu care Gordon ne prezintã impresiile lui.
Baptistul scoţian Gordon a fost hirotonit în ’76. Citeşte comentarii biblice—‘dacã sunt bine scrise’—nu numai le consultã. Citeşte biografii, romane, poezie şi comentarii biblice. Uneori scrie despre cãrţi—ca ed., sub generice ca ‘bibliofilie’, ‘cãrţi’, ‘recenzii’, ‘romane’, etc.—granitul lui Forsyth şi astringenţa lui Bonhoeffer. Gordon nu scrie ca teolog sau ca gânditor, ci ca baptist hitoronit, cu preocupãri pastorale şi misionare. Punctul de vedere nu e al teologului—ci al clericului şi al creştinului, al omului de rugãciune. Natura variatã a postãrilor îi reprezintã bine preocupãrile. Preferaţii baptistului Gordon sunt Merton, Moltmann şi Brueggemann, Forsyth, Bonhoeffer, Torrance, Arhiep. Williams, Hauerwas, Potok, Douglas Kennedy, Mankell. Undeva enumerã nouã culegeri de scrisori; altundeva, nişte ‘biografii creştine’ (pentru semnificaţia religioasã a biograficului).
Scrie adesea despre tradiţiile baptistã şi evanghelicã (pe care eu nu ştiu cum sã le deosebesc —se intersecteazã?—poţi fi concomitent evanghelic şi baptist?). Substratul îl reprezintã protestantismul scoţian.
Îmi plac creştinii ca Dale, pe care Gordon îl celebreazã. Dimensiunea de rugãciune o are ca revers pe aceea socialã.
Citirea unui baptist verificã iar cã mã simt bine în compania neoprotestanţilor. Postãrile despre exegezã biblicã (Gordon fiind, cum am spus, un mare cititor de comentarii biblice), romane, biografii, muzicã sunt interesante, ale unui om de gust şi însufleţire.
Eu de la Gordon am aflat despre Keith Clements, Goldingay, Berrigan despre ‘Isaia’, Campbell Morgan, Davidson (biblist scoţian), Erskine, Macleod Campbell, Peterson (acela timpuriu), Margaret Thrall, Fee, Fosdick, Whyte, psihologul elveţian Tournier, Vickers, Odell, muzica lui Carrie Newcomer, Karine Polwart.

Baptistul şi cusurgiul—uneori, Gordon îmi aminteşte întrucâtva de Kurp.