Despre mila creştinã

Despre mila creştinã




Mila, compasiunea orânduitã de Hristos e o lentilã, o schimbare de perspectivã, ea funcţioneazã ca o lentilã. Mila e un instrument cognitiv, o lentilã cognitivã. Mila limpezeşte mintea. Sf. Spirit a orânduit mila ca sã—l ajute pe om, ca sã îi fie de ajutor. Mila îndreaptã mintea. Mila sau compasiunea e acea ‘situare intuitivã în locul altuia’, imaginarea în locul altuia; cãci oamenii greşesc din puţinãtatea reprezentãrii, fiindcã nu—şi reprezintã dificultãţile altuia. De aceea este ‘judecarea’ un pãcat.
Mila, bunãtatea sunt ‘grija pentru fiinţã’, aplecarea cãtre respectarea fiinţei. Însã nu fiindcã alte fiinţe au o existenţã iluzorie—ci dimpotrivã: tocmai fiindcã au o existenţã realã şi obiectivã. Mila e lentila creştinului.
Mila e o formã de perspicacitate, de inteligenţã; ceea ce repugnã la necruţare e tocmai prostia, obtuzitatea. Cruzimea e boantã. Duritatea e boantã. Creştinii trebuie sã se întreacã unii pe ceilalţi în milã şi îngãduire. Mila rãcoreşte, calmeazã mintea. E singura jertfã acceptatã de Dumnezeu, vestea un profet al VT. Iar mila nu e o atitudine volitivã, nu ţine de voinţã, ci de inteligenţã. Cu milã, având milã, simţind milã, lucrurile se vãd altfel.
De aceea mila e înţelegãtoare, se spune despre ea cã e înţelegãtoare—adicã pricepãtoare, iar despre omul milos se spune cã e ‘înţelegãtor’; mila nu e o decizie, ci o simţire şi o cunoaştere, o simţire inteligentã. Mila trebuie sã fie pricepãtoare, pozitivã, ca sã nu cadã în contrariul ei, în vrãjmãşie. Mila trebuie sã caute sã înţeleagã, sã desluşeascã. Rãbdarea, credea Iosif Isihastul, alungã diavolii. Mila şi rãbdarea dau statura sfinţeniei, carura sfinţeniei, care face plãcere fiindcã îl asemuie pe om atletului despre care a vorbit Sf. Pavel, atletul încununat.
Nejudecarea creştinã nu e abţinere (de la a judeca), ci milã, îngãduire, caritate. E ceva pozitiv—nu o abţinere—ci o formã de cunoaştere, de desluşire a umanului.
Aceste câteva cuvinte despre epistemologia milei. Prin milã, cunoaştem, aflãm, gãsim—aşa cum, de ex., fiul hoinar a fost ‘aflat’, ‘gãsit’ de cãtre mila tatãlui sãu.
O coerentã doctrinã a milei creştine existã la Sf. Isaac.
Mila e o lentilã prin care sã privim pe aproapele şi societatea; şi nu numai pe aproapele, scria Sf. Isaac, ci ‘toatã fãptura’. Mila, compasiunea şi bunãtatea sunt atitudinea corespunzãtoare.