vineri, 18 august 2017

O evocare a lui Ibrăileanu, într-o emisiune (cam posomorâtă) realizată cu 8 ½ ani în urmă (în febr. ’09), mi-a amintit, ieri, de ‘Adela’.
Romanul a fost scris în anii ’20, aşadar după 50 de ani. Admiraţia cu care e complimentat mi se pare uneori convenţională.
Pe Ibrăileanu l-am citit când aveam 22 şi 26 de ani. Câteodată citeam dintr-o viaţă a lui.
Istrate, aflat în momentul interviului în preajma împlinirii a 95 de ani, a povestit amintiri de la cursurile lui Ibrăileanu (dialogice, adică polemice, în formă), i-a menţionat pe Hogaş, Topârceanu, ‘Dănuţ Deleanu’. Avea două transcrieri ale cursurilor, întâia a lui Iordan, a doua a lui Gheorghe Agavriloaie (numele e scris în forme diferite), ginerele lui Ibrăileanu. Însă Istrate nu a pronunţat numele lui Agavriloaie.
Mama îl respecta mult pe Gheorghe Agavriloaie, mai ales ca om, însă alţii şi-l amintesc cu dispreţ şi antipatie, deşi panegiricul făcut lui Călinescu e evocat şi într-un mod mai echitabil.
În emisiune s-a discutat şi despre Adela/Lucia Pop.
Bustul lui Ibrăileanu înfăţişează un chip de politician român antebelic generic, şi e cât se poate de anost.
Istrate era năsăudean, aşa cum transpare şi din unele subiecte ale lui (ediţia Coşbuc, ‘Transilvania …’).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu