joi, 31 august 2017


Celor şapte autori predilecţi ai Marilynnei Robinson (Calvin, Edwards, Barth, Bonhoeffer, Locke, Feuerbach, Luther) putem să li-i adăugăm pe Oberlin şi Finney (aboliţionistul, promotor al egalităţii). Alţi autori predilecţi sunt americanii Emerson, Poe, Whitman, Melville, Emily Dickinson, americani născuţi între 1803 şi 1830, reprezentanţii Renaşterii americane.
‘Cine era Oberlin?’ e un eseu citat adesea (de ex. în ‘The Salem belle’, Ebenezer Wheelwright, ediţia Kopley, nota 12 a introducerii), o lucrare de istorie socială critică.
‘Congregaţionalistă, neopuritană, protestantă liberală’, Marilynne Robinson recuză biblistica de inspiraţie germană, care greşeşte prin fragmentarea textului.
Marilynne Robinson scrie despre Finney şi în ‘Înainte, liberali creştini’, în care reiterează câteva principii ale gnoseologiei ei reformate, şi gândirea lui Jefferson. ‘Reforma nu a fost lucrarea fataliştilor.’
Anticatolicismul Marilynnei Robinson, o tară a tradiţiei reformate, a înverşunării anticatolice a reformaţilor, o marcă reformată, ca antipatie, inechitate şi aversiune, nu a trecut neobservat; Karen Armstrong i-l obiectează: ‘pare să fi moştenit de la Calvin o prejudecată anticatolică’. Anticatolicismul transpare în afirmaţiile ei temerare referitoare la persoane, studenţi (neîncrederea lor în bunătate), autori …. Însă … se găsesc şi veleitari catolici care să îi reproşeze … lipsa scrâşnetului, absenţa demonicului şi incongruenţa cu … Hendrix.
Cu jumătate de deceniu în urmă, Williams a recenzat ‘Când eram copil …’.
Cineva scrie că spiritualitatea autoarei e indistinctă de lirismul ei.
Uneori, Marilynne Robinson publică despre Poe, standardele literare ale formei (credibilitatea, plauzibilitatea date de formă); eseul mai nou e complementar, ‘Eureka’, ‘Pym’. Sunt articole pronunţat didactice, emoţionante, sobre, despre Poe, calofilul şi intelectualul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu