duminică, 24 aprilie 2016

Socialism în numele divino-umanităţii



Titanul Bulgakov revendica pentru socialism obârşiile lui germane autentice: militantismul lui Lassalle şi mai ales idealismul clasic reprezentat de Hegel (‘luat în derâdere’ de Marx …), nu însă şi de Feuerbach, simbolul umanismului ateu (Bulgakov e unul din creştinii cu o gândire teologică pătrunzătoare care au simţit cu precizie valoarea intrinsecă a filozofiei acestuia, cu toate că religia atee e făcută responsabilă pentru eroarea fundamentală a marxismului ca atitudine).
Tânărul Bulgakov nu fusese un paracliser cu veleităţi filozofice. Avea o bună cunoaştere pozitivă a ştiinţei economiei. Idealul socio-politic (pentru statul rus din vremea respectivă) al lui Bulgakov e definit de Jutta Scherrer ca socialism agrar.
A afirmat natura creştină a democraţiei, a revendicărilor sociale moderne. Militantismul social nu trebuie spoliat de către atei, expropriat, şubrezit, distorsionat. În perspectivă, doctrina socială a lui Bulgakov reprezintă o pagină de patristică modernă socialistă.
Revizionismul lui e dublu: atât în numele criticismului, cât şi al ştiinţei economice, al datelor empirice, al evoluţiei reale; ca atare, marxismul e contestat atât în numele criticismului, cât şi al economiei, care îl dezminte, îl infirmă. Idealismul va trece, cu vremea, de la funcţia de substrat, la cea de partener de dialog, ca în sinteza filozofică publicată postum. Cu timpul, se va raporta mai critic la idealismul german.
Idealismul metafizic şi liberalismul, în perspectivă religioasă, au fost valorile unei părţi a generaţiei filozofului rus. ‘Idealul social al marxismului’ şi legătura între filozofie şi obiectivele politice, practice, pot fi asumate fără rezerve de către idealism; ca atare, marxismului îi sunt recunoscute câteva merite de natură politică şi filozofică, nu e negat complet, îi sunt recunoscute laturile valabile, are o valabilitate parţială. Idealismul însuşi, care e atât de întrebuinţat în sinteza din 1917 şi care e înţeles, pentru început, în principal ca şi criticism, îi e subsumat religiei, are un cuprins intuitiv religios.
Pe cât sunt de simpliste stereotipurile etnice, poncifele, pe atât e de indiscutabilă natura etnică a unei culturi: la filozofii ruşi de la începutul sec. XX şi la teologii ulteriori, sau la teologii bizantini ai sec. XIV—XV. Etnicul e indiscutabil, ca fenomen spiritual, adică neschematizabil, altminteri decât stereotipurile stângace care ar vrea să-l codifice.
Jutta Scherrer a ales o temă majoră pentru un articol scurt din ’88: idealismul social. Bulgakov schiţa un socialism fundamental, consensual, îndeobşte adoptat, care e chiar linia democrată, crezul democrat, e ceea ce profesează ‘toate partidele democrate’. Semnalează în mod foarte îndreptăţit că marxismul nu e amoral, ci imoral, că instaurează o etică a urii …. Bulgakov demonstrează că marxismul nu e legatarul idealismului german, iar pentru autor idealismul are mereu conotaţia axiologică, cea a idealului, adică nu e redus la teoria cunoaşterii, la idealismul gnoseologic, ci îi e afirmată latura morală, a ‘idealului’. Nu orice dorinţă, sau deziderat, sau scop, sau jind, e un ideal.
Faptul că democratismul radical aşa cum a fost implementat în Răsărit a avut cele mai consternante efecte dă de gândit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu