Pe drept, ‘Măreţul rege Burebista’ putea fi scris de un elev. Această scriere a unui vârstnic are ţinuta literară a adolescenţei. Stilul e acela ceremonios, grandilocvent, pompos, artificial, al pastişelor sadoveniene în versiunea propagandistică a naţionalismului realist-socialist. Prin urmare, nu e o pastişă a lirismului, ci a afectării şi a gnomicului. Semitonul general e dat de didacticism.
Romanul începe la Roma, pe vremea lui Sylla şi Spartacus, cu conversaţia unor argintari traci despre … Samson, aşadar în atmosfera filmelor italiene de aventuri; unul dintre aceştia, prinţul dac incognito, care se recomandă Rebis, vrea să treacă drept … grec din arhipelag [1] şi, într-o dimineaţă de aprilie, vede trecând vestalele (a căror apariţie luminoasă merita o descriere) şi îl întâlneşte pe tânărul Cezar. Stilul uman al personajelor e anacronic, dar ‘Măreţul rege Burebista’ e un roman educativ, didactic, la care Grigore Băjenaru se pricepea prea bine. Ca atare, Grigore Băjenaru începe cu studenţia romană a lui Burebista, cu ucenicia lui; venit la Roma, tânărul dac ţine să treacă drept meşteşugar, nu se ştie de ce, probabil în numele conspirativităţii (şi al similitudinii cu avatarul profesional al lui Ceauşescu …). Am apreciat şi semitonul despre mistica religiei romane.
Dacia se întinde între fluviul Tyras, Istrul mijlociu, Pădurea Hercinică şi Munţii Balcani; limita estică e fluviul Tyras. Nu ni se precizează, însă, dacă acestea erau graniţele naturale ale monarhiei dace, sau ale ţinutului locuit de daci. În orice caz, subtextul e revendicarea teritorială ceauşistă, revizionismul.
Resursele stilului romancierului sunt mai mult retorice şi didactice, decât lirice; atmosfera romană, străzi, grădini, persoane sunt indicate destul de sumar, portretele fizice sunt şcolăreşti şi lipsite de impresie.


NOTE:

[1] Grigore Băjenaru consideră că un trac care se dă drept grec e asemeni leului care se dă drept măgar.
Însă identitatea conspirativă a prinţului dac nu e numai de student grec, ci de … meşteşugar.