Jugie are un articol din 1919 despre mariologia Sf. Nicolae, operă de identificare a mariologiei elevate bizantine. Spiritul articolului e cel al mariologiei preconciliare, maximale, al veacului mariologic, de la Pius IX la Pius XII.
Sf. Grigore al Tesalonicului e citat ca reprezentativ pentru ‘concepţia sublimă a teologilor care consideră Întruparea Cuvântului drept centrul la care se referă toate lucrările lui Dumnezeu’. Întruparea modifică şi planul existenţei fiinţelor supranaturale.
O idee e foarte discutabilă. ‘Trebuia ca, înainte de a se uni în persoana Cuvântului, cele două firi (…) să fie manifestate separat în integritatea lor respectivă.’
Pe de o parte, unii ar susţine că Iisus reprezintă tipul uman absolut. Pe de altă parte, firea dumnezeiască nu e ‘manifestată separat în integritatea ei’ înainte de Întrupare; abia Iisus e teofania plenară, definitivă. Cele două firi se manifestă plenar numai împreună. În mod cert nu există manifestare integrală a dumnezeirii înainte de Întrupare. Ideea Sf. Nicolae e corectă, dar are alt sens: era necesară pregătirea neamului omenesc pentru a primi darul Întrupării, teză raţională care contrazice gustul decadent pentru paradoxuri şi contraste al celor care îşi închipuie Întruparea ca pe actul de sfidare a imperfecţiunii umane (absolutul răsare din nimicnicie, ca afirmare a atotputerniciei). (Înţeleasă altfel, mariologia aceasta elevată transferă sensul Întrupării, apariţia omului îndumnezeit, Zămislirii Neprihănite. În Iisus, manifestarea dumnezeiescului nu e juxtapusă, nu se face alături de uman, ci prin uman, ca uman transfigurat.)
Nu există manifestare integrală separată a dumnezeiescului şi a umanului. Umanul plenar e numai acela îndumnezeit. Altfel, ideea pare nu monofizită, ci mitologică (existenţa teofaniei plenare înainte de Întrupare).
Jugie era mai întâi un patrolog, editor de opere teologice şi istoric al Bisericii, activitatea lui nu trebuie redusă la cea de polemist, polemica nu îi e un scop în sine, ci e accesorie lucrării de patrolog; de ex., în ‘Învăţătura marială a lui Nicolae Cabasila’ (1919), Sf. Grigore al Tesalonicului e menţionat de nu mai puţin de trei ori, într-un mod foarte pozitiv (o dată, prin asimilarea cu teoria scotistă a Întrupării Cuvântului).