Ignoranţa dezamăgitoare (ideile biblice despre nemurire, Cassian, documentele Sinodului, sectarismul neocalvinist, teologia indulgenţelor, 'Dogmatica' lui Barth, credinţa ca latură sau bază, teologia primatului roman a Sf. Grigore Dialogul, ca 'papă timpuriu').
Ierarhizate sau ca laturi sau în secvenţă, credinţa şi raţiunea sunt distincte.
Virtuţile naturale, curajul, etc..
Probabila ignorare a scolasticii protestante.
Cultivarea intelectuală ca exterioară ascezei.
Ignorarea teologiei luterane a culturii (de ex., Troeltsch, Harnack, liberalii, Hegel). Dar în lumea protestantă calvinismul e, azi, mai la modă.