Contextualizarea operează împotriva apriorismului confesionalist al unei tradiţii, a monopolizării, şi se referă nu numsi la contexte politice sau sociale, ci şi culturale, încercând corelaţii, analize, etc.. E ceea ce găsim şi la Frank, Coleridge, Bruno, Cusa, etc., e poziţia inteligenţei critice.
Există un context cultural valabil în sine, neprovenit din politică, etc.. Sincronismul e o tendinţă culturală distinctă.