Dumnezeu devine vizibil, perceptibil, sesizabil prin virtuţi, empiric. Adevărurile mistice nu sunt axiome; e principiul afirmat, în registru secular, de Hegel, Lukács, Marcuse, etc.. Numai situarea în amploarea experienţei dă înţelegerea. Gândirea mistică nu poate fi disjunsă de sfinţire. Nu există o examinare neutră, scindată, distanţată.
Prin sfinţire nu desemnez practici ascetice, cutume, fachirism, etc..