Am văzut, la TV, Passion of Mind, cu Demi Moore; Bridesmaids, cu Rose Byrne într-un rol secundar; Minnesota Clay, 1964, cu Cameron Mitchell, regizat de Corbucci, mai bun decât m-aş fi aşteptat, o pastişă a westernurilor americane cu buget modest, însă Corbucci ajunge la o verosimilitate poetică; Draft Day, cu K. Costner, film foarte convenţional, conformist, absolut corect politic, însă foarte agreabil, de un dinamism simpatic, montajul e acela adecvat; Vamos a matar, compañeros!, cu F. Nero, Milian, Palance, Rey, regizat de Corbucci, care face ca burlescul să fie ridicol, pentru că la Corbucci burlescul ca atare e tern, nesărat şi ridicol; ceva din Edge of Tomorrow, absolut reprezentativ pentru această a doua carieră a lui T. Cruise, cea de E. Hunt; Les Misérables, 1978, o ecranizare mediocră şi câteodată nici atât (scenele de mulţime, tiradele din parc şi baricada, când tocmai gloata lipseşte), însă foarte agreabilă şi cu glanţul pe care-l dă Lew Grade, iar Perkins nimereşte cu precizie verosimilul relativ al rolului său; ceva din Relative Strangers; Di Tresette ce n'è uno, tutti gli altri son nessuno, o comedie absurdistă, cam răsuflată, absurdismul acesta demodat are meritul de a părea complet indiferent faţă de pretenţiile publicului; Les anges gardiens, cu Eva Grimaldi şi Eva Herzigova; ceva din ¡Viva la muerte … tua!, cu F. Nero, Wallach, Lynn Redgrave; ceva dintr-o comedie americană cu liceeni.