joi, 12 mai 2016




Abia azi am înţeles că Lossky probabil că a reluat, pentru titlul tratatului său, titlul lucrării Sf. Dionisie. Nu e atât o revendicare directă, prin diferenţă, a specificului răsăritean, cât revendicarea perspectivei Areopagitului. Sinteza e gândită ca o a doua ‘teologie mistică’, din nou a Răsăritului. Există o îndreptăţire în ipoteza unui ortodox francez că PE a devenit, întrucâtva, legatarul lui Lossky, că a asimilat tendinţa acestuia, că l-a continuat.
Faţă de Sf. Dionisie, Episcopul mărturiseşte o vie admiraţie nu numai filozofică, ci şi literară.

Umoriştii. Plachete. Nuvele, culegeri. Italianul DB & ILC.

Tipologia filmelor predilecte: afro-americanii & ocultismul & picanteria, duplicitatea, moralismul dejucat.

‘Selecţia artificială’.

Cinemaul afro-american timpuriu e ca şi basmele, folclorul: nu trebuie să fii african pentru a gusta o culegere de basme africane, etc.. Dacă există sinceritatea intenţiei artistice, destinaţia comercială e irelevantă. Basmele erau adresate mai ales copiilor din satele africane. Folclorul aborigenilor le poate plăcea universitarilor. Arta rupestră poate fi apreciată şi de intelectuali. Ghetoizarea nu le defineşte. Mai ales când e vorba despre artă modernă, eminamente citadină. Autorii idiş, literatura evreiască sunt similare. Deasemeni, folclorul, mitologia, etc..
Unsprezece filme cu actorie afro-americană superioară.

Cinemaul afro-american timpuriu nu a fost gândit ca un gen, ci ca un univers paralel, o alternativă, un univers alternativ, mai ponosit. Trăsăturile nu sunt ale unui gen, ci ale unei branşe paralele, o alternativă la exclusivismul rasist. E plauzibil ca nivelul artistic să fie superior celui al unui cinema etnic slovac (dar nu gruzin, armean, polonez, etc.).

Alineatul despre Dorothy van Engle.

Am înţeles nevoia, dată de raţiuni morale cotidiene, obişnuite, a idealizării personajelor. Nu ‘oamenii aşa cum sunt’ (decât simbolic, sau implicit), dar ‘ceva mai buni’. E o nevoie morală. Naturalismul nu e dezminţit de experienţă, însă e împovărător. Naturalismul nu e fals, dar unii îi cer artei altceva decât adevărul experienţei cotidiene. Idealizarea cere imaginaţia frumuseţii morale. Personajele idealizate care nu conving sunt neverosimile din punctul de vedere al artei, autorilor le lipseşte imaginaţia, simţul elevaţiei morale, nu ştiu cum poate să arate cineva superior moral. Idealizarea banală e falsă ca artă. E contrazisă nu numai experienţa obişnuită, dar şi gustul. Idealul nu înseamnă banalitatea fadă, lozinca. Idealizarea e ratată de către cei care nu ştiu să idealizeze, să imagineze, care idealizează fals. Idealizarea nu e la îndemâna oricui. Se poate idealiza greşit. Nu idealizarea e în chestiune, ci stângăcia, nepriceperea. Adesea, personajele negative sunt mai plauzibile ca artă, pentru că imaginaţia răului e mai la îndemână, întrucât e servită de experienţa obişnuită şi de nivelul moral uzual. Mediocritatea morală e suficientă pentru imaginaţia răului. Mediocritatea umană e deajuns ca să-ţi reuşească J. R. Ewing sau Achim Lauritzen; însă trebuie o imaginaţie morală rafinată, inteligentă, subtilă, aparte, neobişnuită, pentru a izbuti vreun personaj idealizat.

Lirismul începe nu scriind, ci trăind, fiind. La fel de adevărat e că lirismul nu începe ‘din orice’, ci ‘cu ceva’, de la ceva, alegând.

Caritatea ca formă de echitate resimţită, percepută.

Cineva scrie că savoarea cinemaului afro-american nu e instantanee, ci necesită aprofundare (‘Midnight Shadow’ din ’39, ‘Ten Minutes to Live’ din ’32 şi regula cinemaului lui Micheaux, ‘Son of Ingagi’ din ’40, ‘Lenox Avenue’ din ’41, ‘The Exile’ din ’31, ‘Murder in Harlem’ din ’35). Farmecul unor filme, coerenţa, semnificaţia se descoperă treptat. Totodată, e vădită, la acest cinefil, predilecţia pentru divertismentul cuviincios. Îmbierea cinemaului vechi e aceea a unei vremi şi a unor moravuri. Îi plac buna cuviinţă şi ţinuta, nu ipocrizia.
Micheaux, Sp. Williams, Cooper.

Imbecilitatea, submediocritatea, meschinăria şi bizareria.

Episcopul scrie despre savanţii ezoterişti: Waite şi Meade. Ocultismul şi ezoterismul ca distincte de parapsihologie (într-adevăr, aşa erau în dicţionarul care a fost unul din volumele întâiei mele tinereţi, mai puţin critice). Cacialmaua şi autenticul.

Deontologia distorsionează etica, neglijează pervertirile minţii, complacerea.

‘Chan’ & ‘Holmes’ & ‘Kitty’ & ‘Tracy’.

La 20 de ani & la 80 de ani. Mai tânăr cu 44 de ani. ’93 & ’33.

Într-o analiză de acum 14 ani, afro-americanul menţionează alte unsprezece filme reuşite, iar Micheaux şi Sp. Williams sunt amintiţi împreună.

Cinemaul poate servi interesul pe care-l aveau suvenirurile sec. XVIII pentru fraţii Goncourt …. E, uneori, şi asta, cu toate că nu întotdeauna. Dar ţine de inefabilul minţii, de irizarea afectuoasă a cunoaşterii voioase. Sentimentul goncourtian al inefabilului suvenirurilor.

Marţi seara, Charles B. & Mary A. (o dramă futuristă & o comedie).

Westernurile lui J. Thomas din a doua jumătate a anilor ’40 (Dean, Bannon).

Nici lui Partenie Ciopron ei nu îi pot găsi, până în ziua de azi, vreo turnătorie, vreo delaţiune. Era un om dârz, filogrec şi ecumenist. Acest episcop român, fost general al Mareşalului, n-a turnat pe nimeni; nici până azi nu îi pot fi găsite trăsături de lichea. Aşa era Partenie Ciopron, aşa sunt şi eu …. A fost pedagog şi monah.

Monahii de la Kiev, ucrainienii, calendarul; ungurii, germanii, francezii, olandezii, scandinavii, absenţa războaielor religioase, succesul Reformei. Catolicii ucrainieni, cei unguri, cei germani, reformaţii francezi. Monahii Lavrei. Paradoxul catolicismului german.

Sb. seara, fumat 5 &
Sb., de la 10 ¼ seara, o comedie.
Sb. seara, după crisparea chinuitoare, amintirea forţei matinale, a plăcerii aceleia treze şi echilibrate, după ideea primăverii lui ’88, vremea de la începutul lui mai ’88, prospeţimea minţii, binele fiziologiei nealterate, reiterarea forţei aceleia proaspete, e şi integritatea fiziologică a copilăriei; cu vremea, m-am dezobişnuit de bucurie, inclusiv căutând-o haotic, indecis şi neconvins eu însumi. Limanul care depinde de binele prezent. Mai întâi a fost crisparea chinuitoare, dureroasă, supărarea.
Dum., de la 10 seara, ‘Inelul chinez’.
Marţi, de la 9 seara, ‘Bandele din New York’.

Vin., 195 & 100 & 270 & 100,7 & 30 & 20 & 155 & 155 mii [ţigări II, cola, seara & web & bilete & gustări, îngheţate, cafea & cafele & ţigări I, dim., din gară & bilete].
Sb., 155 & & 100 & mii, şi [ţigări & & ziarul & ].
Dum., 155 & 215,8 & 70 mii [ţigări & polonezi, pâine, salată, cafea, îngheţată, cola & şosete].
Luni, 109 & 270 & 30 & 155 & 155 mii, şi un bon [sarmale, pâine, schweppes & bilete & cafele & ţigări, dim. & bilet]. Luni seara, 155 & 10 mii [ţigări II & cafea].
Marţi, 20 & 270 & 40 & 155 & 155 mii [ştrudel & bilete & cafele & ţigări, dim., din gară & bilet]. Marţi seara, 3 mii şi trei bonuri [polonezi, ketchup, îngheţate, cafele, cola].
Mi., 125 & 150 & 20 & 150 & 155 mii [cozonac & bilet & pepsi & bilet & ţigări, dim.].
Mi. seara, 155 & 100 & 25 & 390 mii [ţigări II & ziarul & îngheţate, cafea & vols.].
Joi, 270 & 40 & 180 & 155 mii [bilete & cafele & ţigări, cola & bilet].

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu