Unul dintre inteleptii vremii noastre, preotul olivetan Laurence Freeman, ucenicul lui Dom Main [1], spunea, intr—o predica (la Catedrala din Armagh), ca ‘ignoranta zamisleste teama si mania fata de ceea ce e necunoscut’—si mai spune un alt lucru, foarte remarcabil: ‘Teologia Missei e in mod esential aceeasi cu teologia contemplarii, a meditatiei, sau a rugaciunii inimii.’
Elementele esentiale ale meditatiei sunt tacerea, linistea si simplitatea; Iisus a subliniat elementele esentiale ale rugaciunii (interioritatea, increderea, lapidaritatea si tacerea, constienta, prezentul).
Laurence citeaza si el ‘Norul …’, ca pe precedentul englez contemplativ.
Ceea ce observam la dascalii de rugaciune e ca persoana, cu istoria ei, simultan e si nu e importanta—intr—un sens, ea lamureste cate ceva—in altele, pare ceva nesemnificativ.

NOTE:

[1] E interesant ca acesta a ucenicit la Kuala Lumpur, ca functionar al Serviciului colonial (si ulterior a predat drept la Dublin), inainte de a deveni, la 33 de ani, benedictin, la Londra; abia catre 45 de ani, intr—o scoala abatiala americana, a studiat scrierile Sf. Ioan Casian (cu toate ca acestea sunt o predilectie benedictina traditionala).