Dintr—un motiv sau altul, Bruckner nu—si putea lansa ‘Casa …’ fara sa ocarasca putin Vaticanul; acest oligofren ar trebui sa stie ca Biserica face pentru saraci mult mai multe decat gestul sim8bolic al Papei, gest care nu e mai deplasat decat retorica umanitarista a interviurilor unui romancier. Mesajul transmis de Papa e altul decat acela din rastalmacirea absurda a francezului. Altfel, orice gest de simpatie adresat saracilor e o incurajare a defetismului si a mentalitatii de asistati. Si e cam dezamagitor ca … Bruckner sa—l acuze pe Papa de demagogie si de cautarea faimei, a reputatiei, prin retorica sforaitoare. Pana una—alta, Bruckner nu e tocmai un autor sihastrit, strain de orice dibacie a mentinerii sau gestionarii propriei imagini publice; sfruntarea, nerusinarea acestui demagog flecar nu par sa aiba, insa, limite.
Din punctul de vedere al lui Bruckner, tot ceea ce face Vaticanul pentru saraci e gestul papal simbolic; mai mult, masurile de asistenta sunt, in ultima instant, nocive, fiindca stimuleaza delasarea. Ceea ce conteaza sunt politicile sociale. Cred ca Biserica e mai rationala.
Saracii nu aveau mai multa nevoie ca un romancier francez demagog sa scrie despre ei, mai multa decat aveau de smerenia simbolica a Papei.