Continui sa citesc interviurile rockerilor capitali—divertismentul meu predilect in aceste unsprezece zile—incepand cu unul din cei mai controversati, Trey Azagthoth (n. ’65), si urmand cu John Tardy (n. ’68), Johan Edlund (n. ’71), Holmes, Darren White, Thomas Gabriel Fischer (n. ’63); convorbirile, chiar cu succedaneele lor gazetaresti, raman un gen literar delicios . D.X. Ferris are dreptate sa ii numeasca pe Celtic F., ‘metal de avangarda’. ‘Cea mai respectata trupa de metal a anilor ‘80’—au si cantece rap, techno, si sunt taxati ca pionieri atat ai machiajului de cadavru, cat si ai metalului simfonic--Eparistera Daimones inseamna ‘la stanga mea, demonii’—Giger e mentorul lor—fiecare spectacol se incheie cu Synagoga Satanae.
Thomas Gabriel Fischer spune ca in tinerete se interesa de jazz si de muzica clasica—a crescut cu Black S., a invatat sa cante la chitara ascultand ‘V. 4’, si incercand sa cante riffurile—‘Iommi a avut o importanta masiva in viata mea, cand vine vorba de compozitia muzicala’. Vorbeste de cinemaul Republicii de la Weimar—asculta mult un album Altar of Plagues, hibrid de black si muzica ambientala—ii place jazzul lui Jan Garbarek.
‘Religia, istoria si ocultismul—si convergenta lor—au fost un interes de o viata. (…) Aceste subiecte au o semnificatie imensa pentru mine si pentru lume.’

Lui Ganderson, elvetianul ii spunea: ‘Religia e jalnica. Religia e pentru estropiati.’ ‘Spiritualitatea si religia sunt complet diferite. Sunt foarte spiritual, insa nu are nimic cu credinta sau religia.’