‘Din plinãtatea Duhului Sfânt’. Un blog de literaturã şi psihologie. Tablete, eseuri, analize, racursiuri, adnotãri
marți, 23 aprilie 2013
E neadevarat ca ura ar fi o forma a iubirii; ambele, insa, pot sa fie forme ale pasiunii—adica, pot fi intense. Nu iubirea, ci pasiunea explica intensitatea care poate fi atinsa de ura. Se crede ca ura e reversul, fiintial, al iubirii; insa e antipodul ei.
Ura nu e explicata prin iubire, ci, atunci cand e intensa, prin pasiune. Uram, daca uram, cat uram, nu cu iubirea intoarsa pe dos, ci cu pasiunea. E altceva. Intensitatea urii e data de pasiune. Dar daca uram, nu iubim; altceva e furia geloziei, distructivitatea dezamagirii, etc..
Femeile au, mi se pare, o perceptie confuza a acestor lucruri, o intelegere indistincta si partiala. Exista ura neechivoca, placerea de a injosi—cu toate ca poate fi insotita de dorinta sexuala.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu