La Tanacu
Sã nu faceţi niciodatã decât binele care e scris în catehism; restul e numai otravã, demenţã şi turbare. Rãul e numai ‘spre rãu’.
Ce uşor sunt de convins oamenii sã facã rãul ‘spre bine’! Ce impermeabili sunt bine intenţionaţii la rezultatele ticãloşiilor lor! Comportarea strãzii ieşene mi—a arãtat cum a fost posibil comunismul la noi—turma convinsã de binele a ceea ce face! Ce bine a rezultat din ticãloşii, din torturi, din hãituire, din încolţire, din insultã? Oare cât ar suporta ‘bine intenţionaţii’ un astfel de tratament ‘spre binele lor’? Fiinţe de o trufie neînchipuitã te supun la degradãri ‘spre binele tãu’! Nimeni nu observã cã asta te înfundã de la o zi la alta—sunt prea ocupaţi sã facã binele! Psihologi cu mentalitate de mãcelari, strategi cu delicateţea unui mistreţ turbat. Fereascã Dumnezeu de neamul ‘bine intenţionaţilor’ şi de priceperea cârpacilor psihologiei!
Ce uşor e de asmuţit o gloatã, ce uşor e de convins sã prigoneascã ‘spre binele’ celui hãituit! Sfântã simplitate!
Tanacu e o coordonatã esenţialã e spiritualitãţii româneşti; însã aceastã ‘trãire’ vine din Iadul mocirlei.
Şi nu uitaţi, dragi pravoslavnici, sã îi veneraţi pe ‘sfinţii închisorilor’!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu