Filozofia grecilor, sfinţirea, Sf. Spirit
Pãgânii clasici ştiau despre Tatãl; ştiau şi despre Logos. Nu ştiau în ce poate sã constea sfinţirea. Aveau impulsul—nu şi reprezentarea scopului strãdaniei lor. (Evreii veterotestamentari aveau şi noţiunea corectã a teozei, şi pe aceea a Sf. Spirit.) Pãgânii nu aveau noţiunea sfinţirii; şi—o reprezentau greşit. Grecilor clasici le lipsea o noţiune adecvatã despre sfinţire. Ignorau faptul cã sfinţirea înseamnã participare personalã la dumnezeire—grefarea pe trunchiul robust al divino—umanitãţii Lui Iisus. Filozofiei clasice greceşti nu îi lipseşte nici ideea Tatãlui, nici ideea Logosului, ci ideea Sf. Spirit, a comunicãrii personale a Lui Dumnezeu; adicã grecii nu aveau o idee adecvatã despre sfinţire, nu ştiau ce reprezintã mântuirea. De aceea Evanghelia e completarea Revelaţiei şi a înţelegerii naturale. (Abia în acest sens, creştinismul nu e o religie, cãci Iisus nu e vestitorul unei noi religii, întemeietorul unei noi religii, ca profeţii evrei sau pãgâni cântaţi de Sf. Nicolae Velimirovici într—un imn. Iisus nu porneşte o nouã religie.)
Sf. Nicolae Velimirovici aratã, în imnul sãu, cã pãgânii ştiau mijloacele, predicau mijloacele; da, însã ignorau scopul, ţinta. Iisus e declararea acestei ţinte. E limpezirea cãutãrii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu