Zilele acestea am citit studiul lui Chapman despre Stevenson; e raţionat incomplet, dar are remarci bune. În ansamblu, există o incoerenţă; de ex., operele lui Stevenson care nu îi par ridiculizabile ca pastişe sau ca basme, au defectul de a fi prea desăvârşite.


Am citit şi eseurile lui Chesterton despre Carlyle (excelente remarcile despre profetismul şi umorul lui Carlyle, însă şi despre elitismul său), Scott (acesta e capodopera literaturii despre maestrul scoţian), Stevenson (interesant fiindcă semnalează nişte opere pe care, în altă parte, Chesterton le critică; un catren din primul vol. de versuri al lui Stevenson ilustrează aprecierea lui Chesterton despre locul lucrurilor, bucuria obiectelor la Stevenson, catrenul se numeşte 'Gând fericit').