Trăsătura echivocă a răutăţii boante a unor remarci ale lui Stevenson sugerează şi lipsa de tact juvenilă, nepriceperea, francheţea neavenită, nepăsarea semiconştientă a insolenţei, nonşalanţa stridentă. Lang, de ex., era sensibil la aceste accese dezagreabile ale lui Stevenson.
La fel şi teribilismul familiarismelor, înclinaţia adolescentului de a da asigurări că e la curent. De aici, condescendenţa puerilă cu care obişnuia să se refere la maeştrii romanescului şi să le dea lecţii, de aici şi obiceiul său de a face caz, cu indiscreţie, de marile opere.