Conu Vernor față cu singularitatea

Vin. seara, citit, în 'Almanahul Anticipaţia 2013', conferinţa lui Vinge despre singularitate, saltul iminent (care m-a nedumerit, mai mult decât mi-a displăcut) [1], Pavelescu despre 'Chrome', Bradbury despre citit.

Sb., citit retropspectiva lui Opriţă (autoscopie de fandom, care frizează imbecilitatea, cu ifose profesioniste; informă, maliţioasă şi bolovănoasă, indigestă). În general, sunt interesat de anticipaţia provenită dinafara fandomului, a ghettoului, neafiliată, indepedentă (Maurois, Barjavel, Boulle, Merle, Crumey).

În ansamblu, almanahul e dominat de autori hard (Benford, Brin, Robinson, Vinge) şi cyberpunk (Gibson, Rucker), la modă în anii '80-'90.
Publiciştii români ignoră lucruri elementare de istorie a culturii (Sagan, Bradbury, Georgescu-Roegen, A. Dumitriu). Cărăşel crede, în pagini de analiză şcolărească sârguincioasă, că CPSF a apărut trei decenii sub conducerea lui Rogoz, şi, uneori, că Rogoz se numea … Andrei; Mironov şi Opriţă se contrazic cu privire la anul primului almanah. Iar scălâmbăielile lui M. Columbeanu nu merită discutate.
Pentru cei neinteresaţi de scientismul heirupist autohton sau de recapitulările anoste ale istoriei fandomului, cu mizeria intelectuală aferentă, rămân povestirile lui Gibson şi Bradbury, plus câte ceva de mâna lui Benford şi Rucker.
În ansamblu, o însăilare.


NOTE:

[1] Spiritul uman nu are la bază matematica orientată tehnic, în pofida reducţionismului neurofiziologic care investighează operaţiile celulare. Aceste idei provin de la secta matematicienilor şi a scientiştilor, veche de patru secole.
Tehnologicul autonomizat ar evolua din uman negându-l, infirmându-l, desfiinţându-l. Dar esenţa singularităţii maşinilor nu poate fi prevăzută. E probabil că, dacă nu vor fi limitate etic, maşinile vor fi manipulate politic, aservite stăpânilor, înafara moralei, dar în politică.
Nu avem un model ştiinţific, cibernetic, al umanului (v. Jaspers), ceea ce e esenţial (ţine de esenţa umanului, precum şi de aceea a antropogenezei, a originii), nu provizoriu. Utopia lui Vinge e desuetă, şi răsuflată, caducă.
Această utopie paternalistă repugnantă exprimă năzuinţa degradantă a omului de a fi înfiat, dominat de maşini, de sistem, de 'cuprinzătorul tehnic', de a fi înrobit, delegarea puterii, abdicarea.
Vinge este rapsodul scientismului epigonic, reşapat.