Dan Gr. Mihăescu, 'Prevestirea călugărului Chesarion'

Policierul era strict standardizat ideologic, politic şi civic. Drept urmare, atât ca rutină poliţistă, cât şi ca interogatorii, ancheta căpitanului din nuvela politizată a lui Dan Gr. Mihăescu e destul de sumat prezentată: un caz de otrăvire, nu atât de nebulos pe cât i se pare povestitorului, şi în care sunt implicaţi un avocat spiritist, un morfinoman, etc.; suspansul nu e literar, ci gazetăresc, al faptelor în sine.
Crima are o elaborare absurdă, un eşafodaj smintit care să camufleze ceea ce nici nu s-ar fi aflat (că medicul mâncase o prăjitură otrăvită acasă la complicea lui); expertiza legistului nu făcea nicio legătură între leziunile hepatice găsite şi vizita medicului, şi nici nu menţiona vreun conţinut gastric. Afacerea e implauzibilă.
Construirea alibiului putuse, însă, avea în vedere eventualitatea ca victima să nu sucombe imediat otrăvirii, sau să se găsească ceva la autopsie; ca atare, nuvela are aerul unui caz real, incomplet înţeles de autor. Altfel, acesta recurge la caricaturizarea micii burghezii hedoniste bucureştene, dar şi nuvela lui ajunge să aibă ceva caricatural, forţat, tonul scrâşnit al satirei politizate şi moralizatoare. Protagonistul e o scârbă tipicară.