Nevoia lui 'Morgan' de a se convinge că totul e ratat (Waugh, Mauriac, Clouzot, Hitchcock, Alice Munro, etc.), tonul suficient şi profesoral, strepezit, grimasa, ifosele pedante (lizibilitatea, teoria filmului fantastic).
Predispoziţia către scris, ca defulare, ca supapă a întărâtării, a animozităţii, ca debuşeu.
'Morgan' e idiotul irascibil care face observaţii.