Acurateţea gustului n-are nicio legătură cu bunătatea, cu generozitatea umană (şi e, chiar ea, numai o primă orientare).
Unii autori din sec. XIX erau ludici atât din dorinţa de a fi enigmatici, echivoci, evazivi, cât şi din aceea de a fi eleganţi, distinşi, întrucâtva sceptici, ludicul le dădea atât o alură enigmatică, cât şi distincţie, prin evazivitate şi prin scepticism. Ludicul relativizează.