Am văzut, la TV, La Traversée de Paris, cu Gabin, Bourvil şi Funès, regizat de Autant-Lara, ecranizare după Aymé.
Însă Autant-Lara nu e Verneuil, şi nici chiar J. Renoir; pramatiile nu sunt simpatice.
Cei din 'Noul val' nu au avut niciodată nivelul acesta.
La Traversée de Paris, moment extraordinar al cinematografului francez postbelic, e un film mult mai subversiv şi mai critic decât orice au regizat cei ddin 'Noul val'.
Şablonul lui Gabin e personajul porcin inegalabil. Grandgil nu e parodia acestui şablon de pramatie autoritară, neobrăzată, ci chiar şablonul. Fără a juca în contre-emploi, Gabin a avut curajul de a-şi portretiza personajul obişnuit ca pe un neisprăvit penibil şi glacial. Grandgil e critica filmografiei lui Gabin, a genului său de personaj. Momentul recitării la telefon rămâne neexplicat.
'În fiecare francez există un porc aţipit. Şi poate în fiecare om.'
Personajele au nume ca Marchandot sau Jambier. Regizorul nu a rămas la acest nivel al satirei.
Stilul lui Claude Autant-Lara e desăvârşit, de o limpezime magistrală.
Anul acesta am văzut trei filme cu Gabin: French Cancan, Deux hommes dans la ville, La Traversée de Paris.