Natura simpatiei faţă de copii e simplă, generică, elementară, instantanee, şi bine servită de convenţionalitatea jubilatorie, de stilul festiv, poleit şi ornat. E ceva ce nu toţi gustă.
Câteodată, I. Teodoreanu analizează şi explică (de fapt, explicitează) gândirea copiilor, iar aceste glose psihologice pedante, excedentare, nu sunt lucrul cel mai bun pe care-l are de oferit.
Preferând modernismului, popularitatea şi epatarea unui public credul, I. Teodoreanu îşi mima un talent literar şi psihologic pe care chiar îl avea.