Am ales unsprezece pictori zişi naivi, din veacuri şi continente diferite, ca să înfăţişez ceva din arta fiecăruia; cinci sunt artiste. Pictura naivă nu se rezumă la universul ruralului şi al sătescului, cu toate că aceasta e predilecţia majoritară; înţelepciunea şi hedonismul acestei arte desfată. Louis Vivin e un pictor al citadinului, arta lui integrează urbanul cotidian.

Katalin Raffaine Hajik, artistă maghiară, semnează scene rurale de o prospeţime îmbietoare.

Ana Maria Dias e o artistă braziliană contemporană care a început cu evocarea copilăriei în Porto Feliz.

Anders Hultman, suedez născut în 1945, e un pictor autodidact.

Autodidacta argentiniană Maria Elena Revuelta, n. 1951, aduce un semiton necaracteristic picturii naive aşa cum ne-am obişnuit cu ea.

Veronica Labat, altă artistă argentiniană, n. 1960, are scene festive încântătoare.

DaLee, portretistul new-yorkez din sec. XIX, e autorul acestui profil gingaş.

Theora Hamblett a pictat imagini de un rafinament pătrunzător.

Walther Schaldemose, danez născut în 1932, crează artă erotică (cu o sugestie de expresionism hazliu): am ales ‘Momentul de pasiune al miresei şi mirelui’.

Antonio Ligabue ar putea aminti de Blake.

Uleiul semnat de Dufy e din 1929.

Unele picturi prezentate sunt lirice, suave, altele sunt menite să amuze, să înveselească. V. E. Maşek, esteticianul avangardist, a publicat o lucrare despre arta naivă. Taxonomic, denumirea picturii naive are o semnificaţie dublă: cea condescendentă, dată unor artişti neinstruiţi, ‘stângaci’, şi cea estetică, rezumând cordialitatea şi vigoarea morală caracteristice. La unii e manieră, procedeu, iar la alţii, spontaneitate. Dacă, de la o vreme, practica acestui stil înseamnă alegerea unui curent, chiar a unor coduri şi convenţii, de unde posibilitatea afectării, a naivităţii jucate, contrafăcute, a artificialităţii, desigur că pentru întâii artişti nu a fost aşa.