Ierarhiile lumeşti pot fi folositoare, în anumite condiţii; însã ele nu impun cinstire lãuntricã. Sentimentul e înafarã, când vine vorba despre puteri. Trebuie crezut în ele din motive pragmatice şi raţionale, nu cu asentiment lãuntric, care e superflu. Toatã autoritatea e un rãu necesar, un compromis util. Am început reflecţia gândindu—mã la autoritatea bisericeascã; utilitatea ei e testatã de istorie, însã asta nu presupune asentimentul interior, participarea afectivã. Istoria aratã cã e bine sã existe ierarhii raţional gestionate—nu sã crezi în demnitatea specialã a deţinãtorilor. Ierarhiile trebuie sã fie utile, nu venerate, cinstite cu înclinaţie lãuntricã.