Am văzut, la TV, Committed, 1991, cu Jennifer O'Neill; ceva din Bowfinger, cu Heather Graham într-un rol secundar, de carieristă libertină; un episod din Racheta albă; Blood Games, 1990; ceva din The Boost, 1988, cu Woods şi Sean Young, o dramă naturalistă inteligentă, într-un stil succint, eliptic, necorupt de blazarea monolitică, obtuză şi apriorică, ajunsă la modă cândva în anii '90; Daylight, m-am gândit la succesele din anii '70 ale acestui gen, însă Daylight nu e la fel de bun, fiind, dealtminteri, un film antrenant, explicit religios; ceva din Bobby, cu Demi Moore în rolul Virginiei Fallon, un caleidoscop cu vedete, intrinsec lipsit de eficienţă dramatică; The Lucky Ones, cu Robbins; ceva din Cianura şi … picătura de ploaie, 1978, cu Rebengiuc, Darie, etc.; Loose Cannons, 1990, cu Hackman; ceva din Be Cool, cu Uma Thurman; Duplicity, cu Julia Roberts; P. Bruckner, despre îndoială, ură de sine, musulmani, ruşi, ins nici prea inteligent, nici prea sincer, iar diagnosticele civilizaţionale sunt false, sau drastic incomplete, pentru că orgoliul şi mulţumirea de sine au rolul lor în lumea actuală; Shadow of Doubt, cu Berenger, un rol ridicol al Melaniei Griffith; Daydream Nation, cu Andie MacDowell, protagonista afirmă că există o desăvârşire a efemerului; Insignificance, regizat de Roeg, cu Theresa Russell; ceva din La Tulipe noire, 1964, un vodevil republican; ceva din Întoarcerea lui Sabata.