Duminică dimineaţa, la Missă, o lectură din Geneză, încercarea lui Avraam ('îngerul Domnului l-a strigat din ceruri', angelus Domini de caelo clamavit), apoi pericopa Schimbării la Faţă ('întrebându-se ce înseamnă «a învia din morţi»', quid esset cum a mortuis resurrexerit, συζητοῦντες τί ἐστιν τὸ ἐκ νεκρῶν ἀναστῆναι, Marcu 9.10, în Vulgată acesta e versetul al nouălea, verbul e conquirentes, 'cercetând împreună'); iar la predică, despre chipul lui Iisus.

Marţi seara, la Missă, o lectură din Isaia, 'învăţaţi să faceţi binele', discite benefacere (1.17), apoi una din Matei 23 (proscrierea apelativelor exagerate, a cinstirii excesive, a subordonării ostentative şi artificiale, a prisosului de titluri, a generozităţii în aservire: vos autem nolite vocari rabbi, ὑμεῖς δὲ μὴ κληθῆτε Ῥαββί, πατέρα μὴ καλέσητε ὑμῶν, μηδὲ κληθῆτε καθηγηταί, o recomandare a demnităţii, proscriere neconvenabilă de la care se face rabat), cu acest verset enigmatic, care exprimă nu doar un imperativ sau un ideal, o normă practică firească de luciditate şi de obiectivitate, ci o legitate: qui maior est vestrum erit minister vester (Matei 23.11).
'Voi toţi sunteţi fraţi', prin urmare egali: omnes autem vos fratres estis, πάντες δὲ ὑμεῖς ἀδελφοί ἐστε.
Sunt şi avertismente împotriva clericalismului, a monopolismului spiritual.