Alex. Ştefănescu scrie o critică peremptorie şi antiintelectualistă, cu un oarecare iz libidinos, ocazional ineptă, însă adesea ipocrită, conformistă în bagatelizarea neconvenabililor (ostracizabilii, ca 'ultimul Preda', sau 'al doilea Preda', I. Alexandru), câteodată congestionată de polemism. Medalioanele psihocritice sunt, adesea, absolut schematice şi lacunare: pentru Preda, E. Barbu, D. R. Popescu, etc., Alex. Ştefănescu nu se pronunţă cu adevărat, 'la obiect', decât referitor la câte o operă sau două. Pretenţia lui de a da nişte sinteze critice scurte e absurdă.
Câteodată, limitele înţelegerii şi ale talentului său sunt evidente: criticul e depăşit, dezarmat de chiar natura operei.
La E. Barbu, competenţa, virtuozitatea sunt poreclite 'un fel de dezabuzare'.
Alteori, Alex. Ştefănescu are idei bine raţionate: de ex., că Preda, 'supremul Preda', e cel mai moromeţian la începutul carierei, mai ales în prozele scurte caustice, când nu se exhibă ca gânditor; cu alte cuvinte, că gânditorul Preda nu e deloc moromeţian (destăinuirea reflecţiei fiind în sine un act nemoromeţian).
Analizând tema tutelară a fericirii (de fapt, tema umană principală, esenţială), criticul crede că Preda avea drept ideal seninătatea sceptică, lucidă, despovărarea. Ultimul roman al autorului dezminte ipoteza.
Nu cred că idealul de fericire al lui Preda a rămas cel moromeţian, patern. Identificarea, inclusiv ca eventual epigonism al fiului, trebuie gândită cu prudenţă.
Însă neînsuşirea iraţionalului (nepactizarea) e o trăsătură a personalităţii literare a lui Preda corect sesizată.
Într-un sens, diagrama critică a volumului 'Prim-plan' cuprinde o ierarhie implicită, cu valori (Galan [1], Ţoiu, Bănulescu, Cristea, Sin), valori de nivel mediu, sau inconsecvente, sau chiar meritorii prin ceva anume (stilul lui Popovici), şi nonvalori cărora le sunt recunoscute doar reuşite ocazionale, meteorice, atipice (debutul Mariei Banuş, o nuvelă a lui Ivasiuc, un ciclu de schiţe al lui Băieşu). Însă niciun autor nu e tratat drept o valoare incontestabilă, excelenţa e numai ocazională.
NOTE:
[1] Galan era autorul-breloc al lui Alex. Ştefănescu, contribuţia lui la reabilitări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu